DREPTUL DE ȘEDERE IN GERMANIA

Dreptul de ședere al cetățenilor UE este reglementat prin Legea privind libera circulație în UE (FreizüG/EU). Conform § 11 al Legii privind libera circulație în UE (FreizüG/EU), pentru cetățenii UE sunt valabile însă și anumite dispoziții ale Legii privind regimul străinilor (Aufenthaltsgesetz); de exemplu în cazul accesului la cursuri de limba germană. Și întotdeauna când Legea privind regimul străinilor (Aufenthaltsgesetz) este mai avantajoasă pentru cetățenii UE decât Legea privind libera circulație în UE (FreizüG/EU), se aplică prevederile cele mai avantajoase. Dacă prevederile Legii privind libera circulație în UE (FreizüG/EU) nu sunt aplicabile, de exemplu deoarece dreptul la libera circulație a fost retras, se aplică Legea privind regimul străinilor (Aufenthaltsgesetz).

Ca cetățean al UE nu aveți nevoie de viză pentru intrarea în Germania și nici de un permis de ședere pentru șederea în Germania. Pentru intrarea în Germania este necesar doar un pașaport valabil sau o carte de identitate valabilă. Pentru șederea cu o durată de până la 3 luni nu există niciun fel de condiții.

Puteți beneficia de un drept de ședere pentru mai mult de 3 luni dacă:

• lucrați, ca angajat sau ca independent sau
• sunteți în căutarea unui loc de muncă și aveți șanse de a-l obține sau
• nu desfășurați nicio activitate remunerată, dețineți însă resurse suficiente pentru a vă asigura existența și de asemenea o asigurare medicală suficientă (valabil și pentru studenți sau persoane aflate într-un proces de formare profesională) sau
• locuiți legal în Germania de mai mult de 5 ani de zile (drept de ședere permanentă).

Dacă vă mutați domiciliul în Germania, în primele 2 săptămâni după sosire trebuie să vă înregistrați – la fel ca și cetățenii germani – la Direcția de Evidență a Populației („Meldebehörde”) responsabilă. Pentru a putea face acest lucru veți avea nevoie de o adeverință din partea persoanei de la care închiriați locuința („Wohnungsgeberbestätigung”). Prin eliberarea adeverinței, aceasta confirmă că v-ați mutat în apartamentul său. În cadrul înregistrări vor trebui prezentate cărțile de identitate și pașapoartele tuturor persoanelor care se mută la domiciliul respectiv. Direcția de Evidență a Populației („Meldebehörde”) responsabilă va transmite ulterior datele necesare către Autoritatea Competentă pentru Străini („Ausländerbehörde”) responsabilă.

Atenție: Dacă nu respectați acest termen de înscriere puteți primi, după caz, o amendă de până la 1000 €.

Sfat: Dacă dețineți deja o adeverință din partea angajatorului, respectiv un contract de muncă, este recomandat să le aveți la dumneavoastră pentru a le putea prezenta când mergeți la Direcția de Evidență a Populației („Meldebehörde”). Direcția de Evidență a Populației („Meldebehörde”) va transmite aceste date, împreună cu datele privind înregistrarea, către Autoritatea Competentă pentru Străini („Ausländerbehörde”).

Atenție: Pentru anumite documente veți avea nevoie de o traducere autorizată în limba germană.

Următorii membri ai familiei au dreptul de a veni în Germania împreună cu un cetățean al UE care beneficiază de dreptul la libera circulație sau odată ce acesta este deja stabilit aici:

• soțul/soția,
• partenerii unei relații de parteneriat înregistrate,
• copii proprii sau nepoți (de fiu/de fiică) sub vârsta de 21 de ani.
• Copii sau nepoți (de fiu/de fiică) peste vârsta de 21 de ani, precum și rude în linie dreaptă ascendentă (părinți, bunici etc.), însă doar dacă cetățenii UE sau soțul/soția acestora, respectiv partenerul într-o relație de parteneriat înregistrată le oferă acestora întreținere.

Atenție: Membrii familiei care nu sunt ei înșiși cetățeni ai UE (cetățeni ai unor state terțe) necesită, depinzând de statul din care provin, o viză pentru intrarea în Germania.

Întrebări frecvente si răspunsuri

Ce trebuie să iau în considerare dacă membrii familiei mele nu sunt cetățeni ai UE?

Membrii familiei care nu sunt ei înșiși cetățeni ai UE (cetățeni ai unor state terțe) necesită, depinzând de statul din care provin, o viză pentru intrarea în Germania. Viza trebuie solicitată din timp la Consulatul sau Ambasada Germaniei. Aceasta va fi eliberată în general în cadrul a 15 zile și este gratuită.

Ca dovadă a dreptului lor de ședere în Germania, membrii familiei cetățenilor UE vor primi în cadrul a 6 luni un card de ședere. În vederea eliberării acestuia, ei vor trebui să prezinte un pașaport valabil sau un document care ține loc de pașaport, precum și dovada că sunt membrii ai familiei cetățenilor UE împreună cu care intră în țară sau care trăiesc deja în Germania. O adeverință care atestă prezentarea acestor documente va fi eliberată neîntârziat. Alte condiții nu există. Din dreptul de ședere ca membru al familiei cetățenilor UE care lucrează în Germania decurg aceleași drepturi și obligații ca și cele ale cetățenilor UE înșiși. Membrii familiei cetățenilor UE au de exemplu dreptul de a desfășura o activitate lucrativă ca angajat sau ca independent încă din prima zi a șederii în Germania.

Documentele necesare înregistrării la Direcția de Evidență a Populației („Meldestelle”) trebuie să îmi fie traduse în limba germană?
Datele referitoare la persoană care reies din pașapoarte sau cărți de identitate nu au nevoie de traducere. Legăturile de familie sunt dovedite însă în mod curent prin certificate de stare civilă (de căsătorie, de naștere și de deces) și ulterior înregistrate ca atare.

În anumite țări ale UE, care au ratificat Convenția nr. 16 a Comisiei Internaționale de Stare Civilă referitoare la eliberarea extraselor multilingve ale actelor de stare civilă, din 8 septembrie 1976 (Convenția) pot fi eliberate certificate internaționale de căsătorie, de naștere și de deces. Aceste certificate internaționale sunt acceptate fără alte formalități (legalizare sau apostilă) în celelalte state care au ratificat Convenția.

Certificate eliberate în alte țări trebuie autorizate corespunzător în țara de origine și apoi traduse de către un traducător autorizat în limba germană. Procesul de autorizare poate fi efectuat de către autoritatea competentă din statul de proveniență (apostilă) sau de către Reprezentanța competentă a Germaniei în străinătate (legalizare).

Pot să vin în Germania în căutarea unui loc de muncă? Și cât timp pot rămâne în acest scop?

Ca cetățean al UE aveți dreptul de a intra și de a rămâne pe teritoriul Germaniei în scopul căutării unui loc de muncă (§ 2 alin. 1 nr. 1a – Legea privind libera circulație a cetățenilor UE – „FreizügG/EU”). Pentru intrarea în țară aveți nevoie doar de un pașaport valabil sau o carte de identitate valabilă. Dreptul de ședere în Germania în scopul căutării unui loc de muncă este valabil la început pentru 3 luni de zile. După 3 luni, Autoritatea Competentă pentru Străini („Ausländerbehörde”) vă poate cere să dovediți în mod credibil că reuniți condițiile necesare exercitării dreptului la libera circulație. Aceasta înseamnă că va trebui să declarați că sunteți în căutarea unui loc de muncă. Pentru moment însă nu va trebui să prezentați vreo dovadă asupra acestui lucru. Abia după o ședere care depășește 6 luni, Autoritatea Competentă pentru Străini („Ausländerbehörde”) vă poate cere să dovediți ce ați întreprins pentru a găsi un loc de muncă și ce șanse de succes aveți. Se consideră că nu aveți șanse de succes pe piața muncii dacă, luând în considerare competențele și curriculum-ul dumneavoastră, intermedierea unui loc de muncă pentru dumneavoastră pare imposibilă din punct de vedere obiectiv. Imediat ce ați găsit un loc de muncă, o adeverință din partea angajatorului sau contractul de muncă sunt suficiente ca dovadă pentru dreptul dumneavoastră de ședere.

LOCUINȚELE ÎN GERMANIA

1. Piața locuințelor în Germania

Mulți germani locuiesc cu chirie. Spațiul de locuit la un preț avantajos este la mare căutare. Prețurile caselor și ale locuințelor de închiriat au crescut în Germania semnificativ în ultimii 10 ani. Piața locuințelor în Germania prezintă o ofertă extinsă, însă valoarea chiriilor precum și prețurile de vânzare-cumpărare a locuințelor proprietate personală depind în mod decisiv de locul în care se află acestea: oraș/sat, respectiv localizare/cartier.

Cele mai scumpe orașe germane sunt München, Frankfurt am Main, Stuttgart, Freiburg im Breisgau, Ingolstadt, Hamburg, Heidelberg, Mainz și Darmstadt. Locuitorii acestor orașe cheltuie adeseori mai mult de 30{868c5db561bf08a49bcbd812884fbc7dcbff688f43b86e6573db64287a77b798} din venit pentru chirie. O locuință ieftină la marginea orașului oferă pe lângă avantajele bănești și posibilitatea de a locui într-o zonă verde, departe de forfota orașului. O locuință în suburbiile orașului este avantajoasă mai ales pentru tinere familii cu copii mici. Datorită unei bune infrastructuri a mijloacelor de transport în Germania, centrul orașului este rapid accesibil pentru navetiști.

Pentru imigranți nu există niciun fel de restricții cu privire la căutarea sau cumpărarea unei proprietăți imobiliare. Aceștia pot închiria sau cumpăra o proprietate imobiliară în Germania, aflându-se încă în țara de origine. În aceste cazuri vor trebui însă respectate reglementările legale valabile în Germania privind cumpărarea unei proprietăți imobiliare (de exemplu încheierea unui contract notarial).

2. Găsirea unui spațiu de locuit

Modalitatea cea mai comună de găsire a unei locuințe – pentru închiriat sau cumpărat – este prin anunțuri imobiliare pe internet sau în ziare care publică acest tip de anunțuri, atât în edițiile tipărite cât și pe propriile pagini web. De asemenea există diverse portaluri web prin care puteți căuta în mod individual imobile în toată Germania sau publica dumneavoastră înșivă un anunț de căutare a unei locuințe. Uneori, în locul datelor de contact ale proprietarului sau ale administratorului locuinței în anunțurile imobiliare este afișat un indice numeric sau alfabetic – un așa-numit cifru. Dacă doriți să răspundeți la un astfel de anunț cifrat va trebui să o faceți în scris, la adresa ziarului. Răspunsul va fi trimis de acolo mai departe persoanei care oferă locuința. De asemenea aveți posibilitatea de a angaja un agent imobiliar în scopul găsirii unei locuințe.

Atenție: Luați în considerare că odată cu încheierea cu succes a unui contract de intermediere proprietății imobiliare, agentul poate cere un comision („Maklercourtage” sau „Maklerprovision”). Acest comision poate fi cerut doar dacă dumneavoastră ați contractat agentul imobiliar. Dacă acesta este contractat de către persoana care închiriază locuința (locatorul) în scopul găsirii de chiriași, comisionul va trebui plătit de către aceasta. Comisionul agentului imobiliar nu are voie să depășească două chirii nete „la rece” („Kaltmiete”) plus TVA. Comisionului agenților imobiliari pentru intermedierea vânzării-cumpărării de proprietăți imobiliare nu este reglementat legal în Germania, acesta se poate negocia liber. Practic, proprietarii și agenții imobiliari se orientează la stabilirea comisionului după regulile tipice ale pieței în landul respectiv.

Dacă întâmpinați greutăți în găsirea unei locuințe vă puteți adresa Oficiului pentru Locuințe („Wohnungsamt”) din orașul sau comuna în care căutați locuința. Adeseori sunt intermediate locuințe direct de acolo. Dacă acesta nu este cazul, angajații Oficiului pentru Locuințe („Wohnungsamt”) vă pot ajuta cu adrese și informații utile. În majoritatea orașelor și comunelor există locuințe sociale.

Atenție: Locuințele sociale pot fi închiriate de regulă doar persoanelor cu un venit scăzut. Pentru acestea aveți nevoie de un certificat care vă atestă dreptul la o locuință socială „Wohnberechtigungsschein”, pe care îl puteți primi de la Oficiul pentru Locuințe („Wohnungsamt”) din localitate.

Sfat: Pentru că în multe regiuni ale Germaniei locuințele nu sunt foarte ușor de găsit este important să fiți bine pregătit când vă depuneți candidatura pentru o locuință.

3. Contractul de închiriere

În general există două tipuri de contracte de închiriere: contracte pe o perioadă determinată și acele pe o perioadă nedeterminată, însă de regulă în Germania contractele se încheie pe o perioadă nedeterminată. Majoritatea contractelor de închiriere sunt mai mult sau mai puțin cuprinzătoare, care nu se potrivesc întotdeauna situației individuale de închiriere.
contracte model(PDF, 163,7 KB, documentul este accesibil/accesibil în mare parte utilizatorilor cu dizabilități)

De regulă, contractele de închiriere sunt încheiate în formă scrisă. Acest lucru nu este însă obligatoriu. Cu toate că aceleași reglementări legale se aplică asupra contractelor încheiate verbal ca și asupra celor în scris, un contract scris poate fi adus ca dovadă în cazul unei dispute.

Sfat: Asigurați-vă că primiți un contract în formă scrisă, care să conțină toate detaliile relevante. Folosiți în acest scop lista de verificare pentru contractul de închiriere.

Atenție: Înainte de a încheia un contract de închiriere ar trebui să inspectați cu atenție fiecare cameră, împreună cu locatorul, să discutați despre eventuale lucrări de renovare și să verificați stadiul de funcționare al încălzirii, al aparatelor electrice, al prizelor etc. În cazul în care constatați deficiențe înainte de a vă muta, acestea trebuie notate într-un protocol al mutării în noua locuință („Einzugsprotokoll”). Dacă la scurt timp după mutare constatați încă deficiențe, comunicați-le în formă scrisă locatorului. Aceeași procedură ar trebui să se desfășoare și în momentul în care părăsiți locuința: starea acesteia ar trebui notată într-un protocol al mutării din locuință („Auszugsprotokoll”).

4. Garanție pentru închirierea locuinței

De regulă, în contractul de închiriere este stipulată o garanție pentru închirierea locuinței („Kaution”). Această sumă este negociabilă. Suma nu are voie să depășească 3 chirii „la rece” (chirii lunare fără cheltuieli de întreținere).

Garanția este virată de către chiriaș pe contul locatorului. Chiriașul are dreptul de a plăti garanția în 3 rate lunare. Prima rată trebuie plătită în momentul începerii relației de închiriere. Locatorul trebuie să separe suma pe care o primește ca și garanție de alte bunuri de capital pe care le deține și să o depună pe un cont special, destinat doar acestei garanții („Kautionskonto”). Există și alte modalități pentru plata garanției, acestea trebuie însă stabilite între chiriaș și locator. Alte posibilități ar fi de exemplu o garanție bancară („Bankbürgschaft”), deschiderea unui carnet de economii („Sparbuch”) comun sau a unui carnet de economii cu mențiune de blocare a accesului („Sparbuch mit Sperrvermerk”).

Odată cu încheierea relației de închiriere, garanția, împreună cu dobânzile generate de aceasta între timp, trebuie restituită chiriașului de către locator – în cazul în care chiriașul nu îi mai datorează nimic.

5. Chirie

Chiria unei locuințe de închiriat se compune din chiria „la rece” plus costurile pentru aprovizionarea cu încălzire, apă caldă, eventual gaz, precum și cheltuielile de întreținere a imobilului (împreună reprezentând chiria „la cald”). Costurile pentru electricitate se plătesc de regulă separat, în baza unui contract pe care îl încheiați dumneavoastră direct cu furnizorul.

În anumite orașe mari, va trebui să vă așteptați să plătiți în jur de 14 € pe metru pătrat pentru o chirie „la cald”, cu cheltuieli incluse pentru încălzire, apă, gaz. În orașele mici, chiriile se ridică la în jur de 8 € pe metru pătrat. Ceea ce înseamnă că pentru o locuință de 50m², vă puteți aștepta la o chirie între 400 și 700 €. Acestea sunt însă doar valori orientative.

Dacă după o anumită perioadă de timp, locatorul dorește să vă mărească chiria, acest lucru este posibil, însă doar în anumite condiții.

6. Deficiențe ale locuinței

Dacă pe parcursul perioadei de închiriere apar defecte sau lipsuri ale locuinței, chiriașul este obligat să își informeze locatorul pentru ca acesta să le poată îndepărta.

Sfat: Dacă îi semnalizați locatorului un defect, este important să îi dați și un termen pentru îndepărtarea acestuia.

Până când defectul nu este îndepărtat, chiria poate fi scăzută (micșorată) într-o măsură adecvată. Însă înainte de a face acest lucru, consultați un centru de consiliere, deoarece o micșorare nejustificată a chiriei poate duce la încetarea contractului din partea locatorului.

În cazurile în care locatorul nu îndepărtează neajunsurile, vă puteți îndrepta către Oficiul de Supraveghere pentru Locuințe („Wohnungsaufsichtsamt”) sau Oficiul pentru Reglementarea și Supravegherea Construcțiilor („Bauordnungsamt”). De asemenea puteți beneficia de consiliere contra cost din partea Asociațiilor Chiriașilor („Mietervereine”) sau a unui avocat.

7. Încetarea contractului de închiriere a locuinței

Conform legii, se diferențiază între o încetare a contractului de închiriere reglementară și una extraordinară, fără preaviz. Rezilierea contractului de închiriere din partea locatorului este foarte dificilă. Dreptul de închiriere protejează de regulă chiriașul și prevede de aceea obstacole formale ridicate. Conform dreptului de închiriere, locatorul este obligat să motiveze denunțarea contractului, pentru care există doar anumite motive acceptabile din punct de vedere juridic. Conform legii, chiriașului și locatorului li se aplică termene diferite de preaviz pentru încetarea contractului.

Termenul de preaviz pentru chiriaș Chiriașii pot denunța un contract de închiriere în principiu oricând, cu respectarea unui termen de preaviz de 3 luni, indiferent de durata perioadei în care au locuit în apartament.

Denunțarea contractului trebuie efectuată în formă scrisă. Pentru a respecta termenul de preaviz, locatorul va trebui să primească documentul de denunțare a contractului cel târziu în a treia zi lucrătoare a unei luni, pentru ca acea lună să mai poată fi pusă la socoteală. Zilele de sâmbătă sunt considerate în acest scop zile lucrătoare.

Există cazuri în care în contractele de închiriere sunt stipulate pentru chiriași termene de preaviz mai scurte decât cel normal de 3 luni. Dacă în contract se stabilește un termen de preaviz de o lună sau chiar de 14 zile, atunci chiriașul poate denunța contractul respectând acest termen scurt. Invers însă acest lucru nu este posibil: locatorul este obligat să respecte termenele legale de preaviz și nu are dreptul de a le prescurta în interes propriu.

Atenție: Dacă în contract este stipulată o renunțare la dreptul de a înceta contractul („Kündigungsverzicht“) sau o excludere dreptului de a înceta contractul („Kündigungsausschluss”), acest lucru înseamnă că pentru o anumită perioadă de timp contractul nu poate fi denunțat. Dreptul de a înceta contractul de închiriere poate fi exclus pentru maxim 4 ani de la data încheierii contractului. Dacă în contract este stipulată o excludere a acestui drept pentru o perioadă mai lungă, acea clauză este nulă, așa încât chiriașul poate înceta contractul oricând, respectând termenul de preaviz de 3 luni.

Termene de preaviz pentru locator
• Pe perioada primilor 5 ani în care chiriașul locuiește în locuință, locatorul poate denunța contractul, dacă are un motiv, respectând un termen de preaviz de 3 luni.
• Odată ce chiriașul locuiește deja de mai mult de 5 ani în locuință, termenul de preaviz crește la 6 luni.
• Odată ce chiriașul locuiește deja de mai mult de 8 ani în locuință, termenul de preaviz crește la 9 luni.

Dacă există motive serioase pentru o reziliere extraordinară a contractului (fără preaviz), locatorul este obligat să explice aceste motive în formă scrisă.

8. Ajutorul pentru locuință

Ajutorul pentru locuință este o prestație de stat pentru susținerea financiară a persoanelor cu venit scăzut. Puteți primi din partea statului o susținere financiară pentru plata cheltuielilor pentru locuință. Există două forme de ajutor pentru locuință:
• ca supliment pentru chirie, dacă închiriați o locuință sau o cameră,
• ca supliment pentru responsabilități financiare, dacă locuiți într-un apartament sau într-o casă care vă aparține.

Suplimentul îl primiți doar dacă locuiți în mod real pe teritoriul Germaniei și aveți dreptul la liberă circulație conform Legii privind libera circulație a cetățenilor UE (FreizüG/EU) Ajutorul pentru locuință îl primiți doar în urma depunerii unei cereri la autoritatea regională răspunzătoare pentru ajutorul de locuință („Wohngeldbehörde”) a administrației comunei, orașului, judecătoriei sau județului în care locuiți. Acolo veți beneficia de o consiliere cuprinzătoare

Intrebări frecvente si răspunsuri

Are dreptul locatorul să vă mărească deodată chiria?
Creșterile chiriilor sunt frecvente, dar locatorul trebuie să respecte anumite reguli când face acest lucru. O creștere a prețului de închiriere este permisă doar în cazul în care chiria dumneavoastră este mai mică decât cea a locuințelor asemănătoare din vecinătate. Chiria pentru locuințe asemănătoare se socotește în multe locuri cu ajutorul unei grile cu prețul chiriilor dintr-o anumită regiune („Mietspiegel”). Această grilă indică prețul obișnuit pentru închirierea unei locuințe cu o anumită suprafață, localizare în oraș și anumite dotări. Informați-vă pe internet.

Între momentul în care v-ați mutat într-o locuință și cel în care chiria vă este mărită trebuie să treacă cel puțin 12 luni. Dacă în prezent chiriașul plătește o chirie relativ mică aceasta nu poate fi ridicată deodată la nivelul locuințelor asemănătoare. Există o limită, conform căreia în cadrul a 3 ani chiria nu poate fi mărită cu mai mult de 20{868c5db561bf08a49bcbd812884fbc7dcbff688f43b86e6573db64287a77b798}. În anumite landuri această limită este de 15{868c5db561bf08a49bcbd812884fbc7dcbff688f43b86e6573db64287a77b798}.

Atenție: Dacă vi se comunică o creștere subită a chiriei este important să apelați la o consiliere, de exemplu din partea Asociației de Protecție a Chiriașilor („Mieterschutzverein”).

În anumite contracte de închiriere este stabilită o creștere automată a chiriei după perioade predeterminate (chirie eșalonată –„Staffelmiete”). Pentru ca să știți dinainte ce vă așteaptă. În cazul unei chirii eșalonate („Staffelmiete”) nu sunt permise creșteri adiționale ale chiriei.

Ce este o încetare „reglementară” și una „excepțională” (fără preaviz) a contractului de închiriere?
Denunțarea contractului de închiriere din partea locatorului este foarte dificilă. Dreptul de închiriere protejează de regulă chiriașul și prevede de aceea obstacole formale ridicate pentru locatori. Conform dreptului de închiriere, locatorul este obligat să motiveze denunțarea contractului, pentru care există doar anumite motive acceptabile din punct de vedere juridic.

Conform legii, se diferențiază între o încetare a contractului de închiriere reglementară și una extraordinară, fără preaviz.

1. Pentru persoane fizice care închiriază o locuință, motivația pentru o încetare reglementară a contractului rămâne în principal nevoia personală („Eigenbedarf”). Acest lucru înseamnă că un contract de închiriere poate fi încheiat de exemplu dacă locatorul are nevoie de imobil din motive lesne de înțeles pentru uzul propriu, cel al rudelor apropiate sau al membrilor gospodăriei sale, de exemplu persoana care îl îngrijește.

2. Motive pentru rezilierea extraordinară și astfel fără preaviz a contractului de închiriere de către locator sunt:
• plata incompletă sau cu întârziere a chiriei, în mod repetat,
• folosirea neconformă a obiectului închiriat, de exemplu supraaglomerarea locuinței, subînchirierea neautorizată, deținerea de animale etc.,
• deranjarea liniștii imobilului.
Această enumerare nu este exhaustivă.

Sfat: În cazul în care nu sunteți sigur
• dacă încetarea contractului este legală sau
• dacă motivele invocate conduc la încetarea contractului,
informați-vă la un centru de consiliere sau consultați un avocat.

Ce informații se găsesc în anunțurile imobiliare de pe internet sau din ziare?
În anunțurile pentru locuințe de închiriat se oferă în general informații cu privire la:
• chirie („la rece” și plățile în avans necesare pentru cheltuielile de întreținere)
• suprafața în metrii pătrați m² (suprafața locuibilă),
• numărul dormitoarelor
• băi (număr și dotare),
• bucătărie,
• balcon (este socotit în proporție de 50{868c5db561bf08a49bcbd812884fbc7dcbff688f43b86e6573db64287a77b798} în suprafața locuibilă),
• numărul total al camerelor (fără baie și bucătărie),
• încadrarea energetică (consumul energetic al clădirii),
• anul de construcție a clădirii.
• Eventual când a avut loc ultima renovare, respectiv asanare
În general în Germania proprietățile imobiliare se închiriază nemobilate.

Ce se înțelege prin chirie „la rece”/netă și prin chirie „la cald”/brută?
Pentru a evita surprizele ar trebui să vă interesați dacă suma chiriei din contractul dumneavoastră de închiriere este cel al chiriei „la rece”/netă sau a celei „la cald”/brută. Chiria „la rece” („Kaltmiete”) este chiria de bază a locuinței. Acesteia i se mai adaugă o mulțime de cheltuieli de întreținere („Nebenkosten”, respectiv „Betriebskosten”). Acestea sunt, printre altele, cheltuieli pentru apa caldă, încălzire, gunoi, îngrijirea grădinii sau administrator. Chiria „la cald”/brută conține toate cheltuielile de întreținere și este astfel prețul decisiv, pe care trebuie să îl plătiți. Cheltuielile pentru electricitate nu sunt incluse de obicei în prețul chiriei. Trebuie să încheiați separat un contract de aprovizionare cu electricitate direct cu un furnizor.

Cum găsesc o cazare în primele săptămâni în Germania?
Pentru primele săptămâni, până când găsiți o locuință de închiriat sau de cumpărat în Germania există diferite opțiuni de a găsi o cazare:
• Hotelurile costă în jur de 70 – 90 € de persoană pe noapte. Pensiunile sunt mult mai ieftine.
• Cazarea pentru o noapte într-o pensiune de tineret („Jugendherberge”) costă între 20 și 30 € de persoană.
• Prin portaluri online puteți închiria și o cameră într-o locuință privată.
• O alternativă avantajoasă este și împărțirea unei locuințe cu alte persoane („Wohngemeinschaft”). Această opțiune poate fi interesantă mai ales pentru tineri, deoarece oferă posibilitatea de a face repede noi cunoștințe. Vă rugăm să folosiți internetul pentru o căutare la nivel național.
• Pentru închiriatul unei locuințe mobilate de 2 – 3 camere pentru o perioadă scurtă, determinată trebuie să socotiți în jur de 500 până la 1.200 € pe lună. Pe lângă paginile web specializate există și o mulțime de alte portaluri web comerciale prin care puteți căuta un spațiu de locuit.

Cât costă o consiliere la Asociația Chiriașilor („Mieterverein”)?
Pe lângă avocați specializați în dreptul de închiriere puteți beneficia de consiliere și din partea Asociației Chiriașilor („Mieterverein”).
Pentru a beneficia de o consiliere individuală gratuită din partea unei Asociații a Chiriașilor („Mieterverein”) trebuie să fiți membru al acesteia și să plătiți o cotizație de membru. Nivelul acestei cotizații de membru este stabilit de către Asociația Chiriașilor („Mieterverein”). Aceasta atinge în medie între 50 și 90 € pe an. Adesea este inclusă în această cotizație și o asigurare de protecție juridică privind dreptul de închiriere.

La ce trebuie să fiu atent când îmi depun candidatura pentru o locuință?
Dacă sunteți interesat de o locuință și doriți să depuneți un dosar de candidatură pentru aceasta, este important să puteți prezenta următoarele documente sau adeverințe:
• Un formular de candidatură, care vă este înmânat în general la vizitarea locuinței;
• Copii ale cărții de identitate
• Adeverință cu privire la mărimea venitului; în general această dovadă se face prin statele de plată ale salariului de pe ultimele 3 luni. Atenție: În cazul în care abia ați început munca în Germania puteți prezenta și o adeverință din partea angajatorului cu privire la ocuparea postului și mărimea salariului. Nu ezitați să vă întrebați angajatorul și să îi cereți ajutorul la căutarea unei locuințe.
• Deseori persoanele care închiriază o locuință (locatorii) cer din partea viitorilor chiriași, dacă aceștia sunt ucenici în cadrul unei formări profesionale, o garanție pentru închiriere. Aceasta este o scrisoare informală care garantează plata chiriei până la o anumită sumă prestabilită. Aceasta înseamnă că în cazul unei insolvabilități a chiriașului, o persoană din afară (de obicei părinți sau familie) preia costurile pentru chirie și cheltuielile de întreținere.
• Adeverință care atestă lipsa datoriilor dintr-o închiriere anterioară („Mietschuldenfreiheit”): aceasta este o adeverință din partea fostului locator cum că ați plătit întotdeauna chiria la timp. O astfel de adeverință este foarte semnificativă și o dovadă importantă a fiabilității dumneavoastră. Nu este însă un drept pe care îl puteți reclama.
• Dacă dețineți imobile în țara de origine ar trebui să indicați și acest lucru.
• Dovadă a lichidității dumneavoastră, de exemplu dacă nu aveți datorii (de exemplu Informații despre consumatori – Schufa sau o altă dovadă adecvată din țara de origine).

Dacă nu dețineți toate documentele necesare, de exemplu pentru că de abia ați ajuns în Germania, trebuie să indicați cauzele în dosarul de candidatură.

(SUBPAGINA 3)
ÎNVĂȚAREA LIMBII GERMANE
Există multe posibilități de a învăța limba germană când vă aflați încă în țara dumneavoastră de origine:

În primul rând Institutele Goethe din țara respectivă. Acestea oferă cursuri de limba germană, certificate de limbă și de examinare. Institutul Goethe oferă și lecții de germană online și informații cuprinzătoare despre Germania. Cursurile online vă oferă flexibilitate privind timpul și spațiul, având totodată garanția calității. Dacă doriți, puteți beneficia de asemenea de cursuri individuale. Cursurile de limbă germană a Institutelor Goethe sunt contra cost.

O alternativă gratuită este oferită de către Deutsche Welle. Aici găsiți diverse modalități de a învăța și eventual de a aprofunda limba germană: prin e-learning la calculator, cu video-uri, înregistrări și pod cast-uri – sau în mod clasic, cu foi de exerciții care pot fi imprimate.

Pe lângă aceste modalități, școli private de limbi oferă cursuri de germană în întreaga Europa.

Dacă vă aflați deja în Germania puteți participa la cursurile de integrare („Integrationskurse”) finanțate de către stat. Oficiul Federal pentru Migrație și Refugiați (BAMF) vă poate accepta pe dumneavoastră și pe membrii familiei dumneavoastră ca participanți ai unui curs de integrare dacă nu stăpâniți încă îndeajuns limba germană și dacă mai există locuri libere de curs. Accesul la un curs de integrare nu este însă un drept pe care îl puteți revendica.

Componentele unui curs de integrare sunt:
• un curs de limbă până la atingerea nivelului de limbă B1, conform Cadrului European Comun de Referință pentru Limbi („GER”), care cuprinde între 600 și 900 de ore de curs și
• un curs de orientare, cuprinzând 100 de ore de curs. În cursul de orientare studiați sistemul juridic german, cultura și istoria țării.

Costurile cursurilor de integrare sunt parțial finanțate de către stat.

Informații cu privire la cursul de integrare și posibilitățile de acces la acesta găsiți aici.
Sistemul de informații „WebGis” al Oficiului Federal pentru Migrație și Refugiați vă oferă informații despre operatori de cursuri de integrare și oferte de curs locale (Locul de desfășurare al cursului de integrare).

Dacă ați atins deja nivelul de limbă B1 puteți participa la un curs de limbă în context profesional. Aceste cursuri de limbă promovează integrarea profesională pe piața muncii pentru emigranții aflați în căutarea unui loc de muncă. Cursurile de limbă în context profesional se bazează pe cursurile de integrare și sunt destinate învățării limbii începând de la nivelul B1 și până la C2, conform Cadrului European Comun de Referință pentru Limbi („GER”). Adițional există module speciale destinate unor anumite grupuri profesionale și cuprinzând informații despre recunoașterea calificărilor profesionale sau accesul la meseria respectivă. În stadiul de proiect se află de asemenea noi module pentru cei care după participarea la un curs de integrare încă nu au atins nivelul de limbă B1. Modulul destinat atingerii nivelului de limbă B2 este deja disponibil, următoarele fiind dezvoltate treptat. Mai multe informații găsiți pe pagina web a Oficiului Federal pentru Migrație și Refugiați.

În principiu, participarea la un curs de limbă în context profesional este independentă de cetățenia pe care o dețineți. Însă pentru a putea participa, trebuie să îndepliniți anumite condiții. Nici accesul la un curs de limbă în context profesional nu este un drept pe care îl puteți revendica. Participarea la acesta este gratuită dacă nu aveți niciun fel de venit sau un venit scăzut.

Întrebări frecvente si răspunsuri
Cât trebuie să plătesc pentru a face un curs de integrare?
Statul sprijină participarea la cursurile de integrare. Acesta preia în general jumătate din costurile cursului care au momentan un preț de 3,90 € pe unitate. Dumneavoastră vă revine o contribuție proprie de 1,95 € pe unitate. Dacă încheiați cu succes cursul de integrare în termen de doi ani, vă poate fi restituită o jumătate din contribuția proprie (termenul de 2 ani începe odată cu eliberarea adeverinței de acces la curs). Participanții care primesc de exemplu prestații sociale în scopul asigurării existenței, pot fi eliberați la cerere de contribuția proprie.

În ce condiții pot participa la un curs de limbă în context profesional? Cine îmi acordă autorizația de participare?
Autorizația de participare la un curs de limbă în context profesional vă poate fi acordată dacă:
• sunteți înregistrat drept „în căutarea unui loc de formare profesională”, „în căutarea unui loc de muncă” sau „șomer” la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) sau participați la măsuri de pregătire profesională sau de formare profesională asistată sau
• primiți indemnizația de șomaj II („Arbeitslosengeld II”) sau
• trebuie să atingeți un anumit nivel de limbă necesar recunoașterii calificărilor profesionale dobândite în străinătate sau pentru accesului la o anumită profesie sau
• sunteți ucenic, aflat într-o formare profesională.

Agențiile pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agenturen für Arbeit”) și așa-numitele Job Center-uri pot elibera autorizații de participare pentru clienți. Oficiul Federal pentru Migrație și Refugiați eliberează autorizații de participare pentru aceia care sunt ucenici sau care trebuie să atingă un anumit nivel de limbă în cadrul procesului de recunoaștere a calificărilor obținute în străinătate sau pentru a avea acces la o anumită profesie.

(SUBPAGINA 4)
RECUNOAȘTEREA CALIFICĂRILORPROFESIONALE IN GERMANIA
De la intrarea în vigoare a Legii privind recunoașterea calificărilor profesionale, în 2012, fiecare persoană care deține o calificare profesională obținută în străinătate are dreptul la un proces de recunoaștere a acesteia.

În Germania există meserii care pot fi exercitate doar deținând o autorizare din partea statului. Pentru a avea acces la aceste meserii „reglementate” și pentru a le putea exercita trebuie să aduceți dovada anumitor calificări. Mai întâi va trebui să inițiați o procedură de recunoaștere a calificărilor profesionale. Procedura de recunoaștere este efectuată de către autoritatea locală responsabilă pentru meseria respectivă.
• Portalul online „Recunoașterea în Germania” cu aplicația online „Recunoașterea-căutare” vă îndrumă spre autoritatea competentă pentru recunoaștere și vă oferă informații importante cu privire la procedura de recunoaștere.
• Un catalog cuprinzător de întrebări și răspunsuri pe tema recunoașterii profesiilor găsiți aici.

În cadrul procedurii de recunoaștere se va verifica în ce măsură calificarea profesională din străinătate este echivalentă cu cea germană sau dacă sunt necesare măsuri compensatorii (evaluarea echivalenței).
• Baza de date anabin oferă informații cu privire la încadrarea diplomelor obținute în străinătate și sprijină autoritățile statului, angajatori și angajați, precum și persoane private, cu privire la cum să încadreze în sistemul educațional german o calificare obținută în străinătate
• Portalul BQ oferă Camerelor și firmelor o platformă cuprinzătoare de cunoștințe și de lucru pentru a putea evalua și aprecia mai bine calificări profesionale obținute în străinătate, în cazurile în care pentru acestea există o calificare corespunzătoare (meserie de referință) reglementată legal în Germania.

În anumite profesii este posibil ca evaluarea echivalenței să nu mai fie necesară. Însă și în aceste cazuri, înainte de începerea muncii trebuie solicitată eliberarea unei autorizații pentru exercitarea meseriei respective – de exemplu autorizația de liberă practică în medicină („Approbation”). Pentru acest lucru vor trebui prezentate diferite documente doveditoare (de exemplu pentru cunoștințele de limbă, certificatul care atestă lipsa înscrierilor în cazierul judiciar etc.) Mai multe informații despre această temă găsiți în FAQ.

Dacă aveți o profesie care nu este reglementată în Germania, nu este necesară o procedură de recunoaștere. Cu toate acestea, în procesul de căutare a unui loc de muncă sau a unei perfecționări, procedura de recunoaștere v-ar putea fi de ajutor, deoarece aceasta permite angajatorilor să aprecieze mai bine anumite calificări profesionale.
Absolvenții de facultate pot beneficia din partea Biroul Central de Educație (formare) pentru Străini (ZAB) de o evaluare individuală a foii matricole pentru a-și îmbunătății șansele în procesul de candidatură pentru un loc de muncă.

Sfat: Puteți obține o primă consiliere telefonică pe tema recunoașterii calificărilor la Linia telefonică „Muncă și viață în Germania”. Această linie telefonică oferă o consiliere cuprinzătoare în limbile germană și engleză cu privire la următoarele teme:
• găsirea unui loc de muncă
• recunoașterea calificărilor profesionale obținute în străinătate
• intrarea și șederea pe teritoriul Germaniei
• învățarea limbii germane.

Linia telefonică poate fi accesată de luni până vineri între orele 9 și 15 la numărul de telefon: +49 30 1815 – 1111.

Programul de promovare „Integrare prin calificare” (IQ) oferă pe tot teritoriul Germaniei consilierea necesară privind posibilitățile de recunoaștere și calificare precum și calificările necesare pentru meserii reglementate și nereglementate.

Sfat: Pentru inițierea unei proceduri de recunoaștere puteți obține sprijin financiar din partea a diferite autorități ale statului. Mai multe informații despre această temă găsiți în FAQ. Adeseori și firmele își sprijină angajații în procedurile de recunoaștere, de exemplu pentru a putea absolve anumite măsuri de calificare. Persoane importante cărora vă puteți adresa în firmă sunt și Comitetele de întreprindere („Betriebsräte“) și cele de personal („Personalräte”).

Intrebări frecvente si răspunsuri
Există meserii în care evaluarea echivalenței nu este necesară?
Pentru 7 meserii „sectoriale” (medici, dentiști, medici veterinari, farmaciști, infirmieri, moașe, arhitecți) Uniunea Europeană prevede o recunoaștere automată a calificărilor profesionale, deoarece pentru aceste meserii există standarde comune de formare la nivel european. Dacă dumneavoastră, ca cetățean al UE, doriți să exercitați una dintre aceste profesii într-o altă țară a UE, recunoașterea calificării nu are voie să depindă de un proces de evaluare a echivalenței. Însă și în aceste cazuri, înainte de începerea muncii trebuie solicitată și eliberată o autorizație pentru exercitarea meseriei respective – de exemplu autorizația de liberă practică în medicină. Pentru acest lucru vor trebui prezentate diferite documente doveditoare (de exemplu pentru cunoștințele de limbă, certificatul care atestă lipsa unui cazier judiciar etc.)

Pot primi din partea statului un sprijin financiar pentru acoperirea costurilor procedurii de recunoaștere?
Puteți primi sprijin financiar pentru procedura de recunoaștere din partea Administrației germane pentru Ocuparea Forței de Muncă („Arbeitsverwaltung”).
Dacă sunteți înregistrat ca fiind în căutarea unui loc de muncă, costurile necesare procedurii de recunoaștere, de exemplu pentru traduceri, copii legalizate și taxe, pot fi acoperite din bugetul de intermediere a unui loc de muncă. Și participarea la măsuri de integrare profesională în scopul dobândirii de cunoștințe profesionale poate fi finanțată de către Administrația pentru Ocuparea Forței de Muncă („Arbeitsverwaltung”).

Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, dar și cele deja angajate pot beneficia în anumite condiții de finanțare pentru perfecționare și calificare. Aceste perfecționări și calificări trebuie însă să aibă ca scop recunoașterea unei calificări profesionale obținute în străinătate și să sporească șansele beneficiarilor pe piața muncii.

În cazurile enumerate mai sus, finanțarea trebuie solicitată în prealabil la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) responsabilă pentru dumneavoastră, sau, dacă primiți indemnizația de șomaj II („Arbeitslosengeld II”), la Job Center.

Dacă nu aveți dreptul de finanțare din partea Administrației pentru Ocuparea Forței de Muncă („Arbeitsverwaltung”), puteți solicita până la data de 30.09.2019 sprijinul pentru recunoaștere („Anerkennungszuschuss”). Acest sprijin pentru recunoaștere („Anerkennungszuschuss”) este destinat în special angajaților care desfășoară o activitate aflată sub nivelul calificărilor profesionale pe care le dețin și din această cauză au un venit foarte mic. Sprijinul de recunoaștere („Anerkennungszuschuss”) are o valoare de maxim 600 € și nu trebuie restituit. Este important să depuneți o cerere de finanțare înainte de a începe procesul de recunoaștere a calificărilor profesionale obținute în străinătate. Cererea o puteți depune la un centru de consiliere pentru recunoaștere al programului Integrare prin Calificare (IQ) în apropierea dumneavoastră. Informații cuprinzătoare privind sprijinul pentru recunoaștere găsiți aici.

În Baden-Württemberg, Berlin și Hamburg există de asemenea programe la nivel de land, care pe lângă sprijinul pentru recunoaștere oferă și alte forme de sprijin financiar.

(SUBPAGINA 5)
IMPOZITUL IN GERMANIA
Venitul dumneavoastră este impozabil în Germania dacă:
• aveți domiciliul în Germania
• aveți reședința obișnuită în Germania, adică dacă petreceți mai mult de 6 lunipe an calendaristic (183 de zile) în Germania.

Întregul dumneavoastră venit este impozabil. Acesta cuprinde diferite forme de venit (de exemplu salariul, pen sii și venituri din închiriere) și, de asemenea, venitul pe care îl realizați în afara Germaniei (venitul global).

Dacă sunteți angajat, venitul dumneavoastră principal va fi cel din salariu. Impozitul pe venitul din salariu („Lohnsteuer”) vă este reținut automat din salariu, în regim de reținere la sursă. În plus, din salariu vă vor mai fi reținute și un spor de solidaritate („Solidaritätszuschlag”) și – dacă sunteți membru al unei comunități religioase finanțate prin impozite – un impozit pentru biserică („Kirchensteuer”). Angajatorul dumneavoastră virează aceste sume direct către Administrația Financiară („Finanzamt”) responsabilă. De asemenea, angajatorul vă deduce din salariu și sumele pe care le datorați către asigurările sociale obligatorii (de șomaj, de sănătate, de îngrijire, de pensie și de accidente). Pe statul de plată pe care îl primiți de la angajator puteți vedea ce sume vă sunt deduse lunar din salariu.

Atenție: Dacă ați încheiat asigurări private, de exemplu o asigurare privată de sănătate, contribuțiile către acestea trebuie achitate individual.

Nivelul impozitului pe venit depinde de venitul dumneavoastră anual. Acesta cuprinde toate veniturile pe care le realizați într-un an calendaristic, mai puțin anumite sume neimpozabile. Există un venit de bază neimpozabil. În anul 2017 acesta este de 8.820 € pentru persoanele singure și de 17.640 € pentru persoanele căsătorite și cele care trăiesc într-o relație de parteneriat înregistrată. Pe lângă acesta există pentru salariați și un venit neimpozabil forfetar de 1000 € pe an. Dacă venitul dumneavoastră anual este mai mare decât aceste sume sau alte sume neimpozabile, veți plăti impozit pe venit pentru suma care depășește aceste limite. Cota de impozitare începe la 14{868c5db561bf08a49bcbd812884fbc7dcbff688f43b86e6573db64287a77b798} și crește odată cu creșterea venitului. Cota maximă de impozitare este de 45{868c5db561bf08a49bcbd812884fbc7dcbff688f43b86e6573db64287a77b798}.

Dacă din partea băncii dumneavoastră din Germania vă revin venituri din investiții, de exemplu dobânzi, și acestea sunt impozabile. Acestea vor fi reținute direct de către bancă și virate către Administrația Financiară („Finanzamt”). Veniturile din investiții sunt impozabile cu o cotă unică de 25{868c5db561bf08a49bcbd812884fbc7dcbff688f43b86e6573db64287a77b798}.

Atenție: Dacă dobânzile obținute nu depășesc 801 € (respectiv 1602 € în cazul soților impozabili în regim comun și al celor care trăiesc într-o relație de parteneriat înregistrată), acestea nu sunt impozabile. În acest scop nu uitați însă să faceți o cerere de derogare de la impozitare la banca dumneavoastră („Freistellungsantrag”).

Familiile și familiile monoparentale beneficiază de anumite avantaje fiscale. Acestea sunt luate în considerare încă din faza deducerilor lunare prin repartiția în clasa de impozitare corespunzătoare.

Vă puteți calcula sarcina fiscală probabilă cu ajutorul calculatorului de salariu și impozit pe venit al Ministerului Federal al Finanțelor.

La încheierea anului calendaristic puteți depune o declarație de venit(„Einkommenssteuererklärung”), pentru ca Administrația Financiară („Finanzamt”) să poată verifica dacă ați plătit prea mult sau prea puțin impozit. Deseori este avantajos pentru angajați să depună o declarație de venit. Prin aceasta puteți solicita returnarea eventualelor sume pentru care beneficiați de deduceri. Mai multe informații despre această temă găsiți în FAQ.

Atenție: În anumite cazuri aveți obligația de a depune declarația de venit („Steuererklärung”), de exemplu dacă pe lângă salariu ați avut și alte surse de venit, dacă ați beneficiat de indemnizații de șomaj, indemnizații de boală sau de subvenții pentru lucrul cu program redus, dacă ați avut concomitent mai multe locuri de muncă sau în cazul unor anumite combinații de clase de impozitare. În acest caz trebuie să predați declarația de venit („Steuererklärung”) până pe data de 31 mai a următorului an calendaristic. Este posibil să vi se ceară să efectuați o plată suplimentară de impozit.

Dacă nu sunteți obligat să depuneți declarația de venit, („Steuererklärung”) aveți la dispoziție 4 ani pentru a o face din proprie inițiativă.
Cel mai bine puteți completa declarația de venit („Steuererklärung”) online, prin portalul de internet Elster. Pentru a putea folosi portalul Elster este necesar să vă înregistrați. Puteți completa declarația de venit („Steuererklärung”) și sub formă de formular. În ambele cazuri trebuie să trimiteți declarația de venit („Steuererklärung”) Administrației Financiare („Finanzamt”) în a cărei circumscripție locuiți. Dacă aveți întrebări generale cu privire la declarația de venit („Steuererklärung”), Administrația Financiară („Finanzamt”) responsabilă pentru dumneavoastră oferă în mod regulat program cu publicul, în timpul căruia îi puteți contacta personal sau telefonic.

Dacă aveți nevoie de mai mult sprijin pentru completarea declarației de venit („Steuererklärung”) vă puteți adresa unui consultant fiscal („Steuerberater”) sau unui avocat. Serviciile lor sunt contra-cost. Și Asociațiile de Asistență Fiscală („Lohnsteuerhilfevereine”) vă pot ajuta în domeniul fiscal. Acestea sunt asociații de sprijin reciproc ale angajaților și adeseori costă mai puțin decât consilierea prin consultant fiscal sau avocat.

Intrebări frecvente si răspunsuri
Ce clase de impozitare există în Germania?
Pentru impozitul pe venitul din salariu („Lohnsteuer”) există în Germania 6 clase de impozitare. Clasa dumneavoastră de impozitare depinde în special de starea dumneavoastră civilă și, dacă sunteți căsătorit sau trăiți într-o relație de parteneriat înregistrată, de distribuirea ambelor venituri. În anumite cazuri se poate alege între diferite clase de impozitare. O clasă de impozitare se potrivește cel mai bine atunci când redă cât mai exact situația dumneavoastră personală (starea civilă și distribuirea veniturilor). Informații generale:

Clasa de impozitare I…
… se acordă persoanelor singure, adică persoanelor angajate necăsătorite, separate, divorțate sau văduve.

Clasa de impozitare II…
… se acordă persoanelor singure cu cel puțin un copil care locuiește în aceeași gospodărie. Prin alegerea clasei de impozitare II beneficiați de o scutire fiscală de 1.908 € (plus 240 € pentru fiecare copil în plus, în cadrul procedeului de deducere fiscală). Clasa de impozitare II vi se acordă doar dacă întruniți condițiile legale necesare și dacă faceți o cerere în acest scop.

Clasa de impozitare III…
… li se poate acorda doar persoanelor angajate care nu trăiesc separate pe termen lung, care sunt supuse nelimitat impozitării pe venit, căsătorite sau care trăiesc într-o relație de parteneriat înregistrată. Această clasă de impozitare vă este avantajoasă dacă soțul/soția sau partenerul/partenera de viață nu lucrează sau câștigă un salariu mult mai mic decât al dumneavoastră. Dacă dumneavoastră alegeți clasa de impozitare III și soțul/soția sau partenerul/partenera dumneavoastră de viață este de asemenea angajat/angajată, acestuia/acesteia i se va acorda automat clasa de impozitare V.

Clasa de impozitare IV…
… este modelul standard pentru persoanele angajate căsătorite sau care trăiesc într-o relație de parteneriat înregistrată. Această combinație a claselor de impozitare este potrivită dacă salariile celor doi parteneri au aproximativ același nivel.

Clasa de impozitare V…
… este perechea clasei de impozitare III. În această clasă de impozitare sunt încadrați angajații ai căror parteneri sunt încadrați în clasa de impozitare III.

Clasa de impozitare VI…
… li se acordă angajaților care au concomitent mai multe rapoarte de muncă și primesc salariu din partea mai multor angajatori. Salariul din raportul dumneavoastră principal de muncă va fi impozitat conform uneia dintre clasele I până la V, după cum este potrivit cazului dumneavoastră, iar salariul dintr-o relație de muncă adițională va fi impozitat conform clasei VI.

Ce prevederi există pentru lucrători independenți, pentru cei care exercită activități lucrative independente („Gewerbe”) sau lucrează în domeniul agricol sau forestier?
Dacă sunteți liber-profesionist, exercitați activități lucrative independente („Gewerbe”) sau lucrați în domeniul agricol sau forestier, nu vă va fi reținut automat impozit pe venitul realizat. Impozitul va fi stabilit ulterior pentru tot anul, în baza declarației de venit pe care o depuneți. Sunteți obligat să depuneți o declarație de venit odată ce depășiți anumite limite de venit. Pentru a evita plata ulterioară a unui impozit ridicat, este recomandabil să plătiți pe tot parcursul anului rate în avans pentru impozitul anual către Administrația Financiară („Finanzamt”). La Administrația Financiară („Finanzamt”) vă puteți informa cu privire la ambele puncte

Ce sunt de fapt clasele de impozitare?
În Germania există 6 clase de impozitare pentru deducerea impozitului pe venit din salariu („Lohnsteuer”). Aceste clase de impozitare se aplică doar angajaților. De clasa de impozitare depinde cât de mare este impozitul care vă este dedus lunar din salariu și virat de către angajator către Administrația Financiară („Finanzamt”). Deducerea impozitului pe salariu reprezintă o plată în avans pentru impozitul pe venit. Nivelul impozitului pe salariu ar trebui să corespundă cât mai exact nivelului impozitului pe venit, care trebuie plătit anual, așa încât să fie evitate pe cât posibil plățile ulterioare către Administrația Financiară („Finanzamt”), respectiv ale acesteia înapoi către contribuabili. Acest lucru se urmărește prin încadrarea angajaților în diferite clase de impozitare. Clasele de impozitare reflectă diferite situații familiale și moduri de distribuire a veniturilor între soți sau parteneri de viață.

Ce sunt deducerile?
O parte a veniturilor pe care le realizați vă sunt probabil necesare pentru cheltuieli legate de munca dumneavoastră sau de domeniul asigurărilor sociale sau de alte obligații. De anumite părți ale venitului dumneavoastră nu puteți dispune după cum doriți și prin urmare acestea nu ar trebui impozitate. De aceea, la calcularea impozitului pot fi deduse anumite cheltuieli. Astfel venitul total impozabil scade și implicit scade și impozitul care trebuie plătit. Cele mai importante deduceri sunt:
• Cheltuieli pentru necesități profesionale („Werbungskosten”): Aceste cheltuieli survin în contextul activității lucrative. Acestea pot fi de exemplu: cheltuieli în legătură cu candidatura pentru un loc de muncă, pentru îmbrăcămintea de lucru și de protecție, pentru materiale de muncă (de ex. unelte, literatură de specialitate, obiecte de birotică), contribuții către sindicat, cheltuieli pentru drumul dintre locul de muncă (principal) și locuință (sub forma unei sume forfetare în funcție de distanță sau sub forma cheltuielilor efective pentru mijloace de transport în comun, dacă acestea sunt mai ridicate decât suma forfetară), cheltuieli pentru dubla întreținere de gospodărie („doppelte Haushaltsführung”).

Sfat: Pentru fiecare angajat sunt calculate automat cheltuieli pentru necesități profesionale („Werbungskosten”) în valoare de 1.000 € pe an. Dacă în cazul dumneavoastră cheltuielile pentru necesitățile profesionale nu depășesc această sumă nu trebuie să le enumerați sau să le justificați în detaliu. Dacă însă aceste cheltuieli au fost mai mari decât 1.000 € pe an, de exemplu dacă din motive profesionale întrețineți o a doua locuință, deoarece localitatea în care lucrați este diferită de cea în care locuiți (așa-numita dubla întreținere de gospodărie – „doppelte Haushaltsführung”), puteți solicita deducerea fiscală a acestor cheltuieli.

• Cheltuieli deosebite: Acestea sunt, de exemplu, cheltuieli legate domeniul asigurărilor sociale (cotizații cu caracter preventiv către asigurări), cheltuieli pentru pensii suplimentare sau donații.

• Deduceri pentru persoanele care au copii: Deducerea pentru copii („Kinderfreibetrag”) și cea pentru necesitățile de îngrijire, creștere și educație a copilului.

• Cheltuieli excepționale: Acestea sunt cheltuieli care depășesc măsura normală și pe care contribuabilul este obligat să le facă, adică de la plata cărora nu se poate sustrage. De exemplu, cheltuieli personale deosebit de ridicate în caz de boală sau cheltuieli pentru întreținerea și formarea profesională a unei alte persoane căreia contribuabilul îi datorează pensie alimentară.

Ce să fac dacă am uitat sau am pierdut numărul de identificare fiscală („Steuer-Identifikationsnummer”) care mi-a fost alocat?
Dacă nu mai dețineți documentele cu privire la numărul de identificare fiscală („Steuer-Identifikationsnummer”) deja obținut, vă puteți adresa Oficiului Federal Central de Administrare Fiscală („Bundeszentralamt für Steuern”). Acest lucru este valabil și dacă ați primit numărul de identificare fiscală („Steuer-Identifikationsnummer”) în timpul unei șederi prealabile în Germania, deoarece numărul rămâne neschimbat pentru toată viața.

Pe pagina web a Oficiului Federal Central de Administrare Fiscală („Bundeszentralamt für Steuern”) puteți solicita să vă fie trimis din nou numărul de identificare fiscală („Steuer-Identifikationsnummer”). Puteți de asemenea suna la numărul de telefon 0049 228 406 1240, de luni până vineri între orele 08:00 și 16:00 sau solicita informații în scris. Când solicitați informații vă rugăm să vă indicați numele, prenumele, adresa completă, data și locul nașterii.

Dacă plătiți impozit în Germania fără a avea un domiciliu înregistrat, numărul de identificare fiscală („Steuer-Identifikationsnummer”) vă va fi alocat odată cu prelucrarea declarației dumneavoastră fiscale pentru impozitul pe venit („Einkommenssteuererklärung”). Numărul de identificare vă va fi comunicat în scris la scurt timp după aceea.

La ce trebuie să fiu atent dacă am locuit mai puțin de jumătate de an în Germania?
Din momentul în care renunțați la domiciliul sau la reședința obișnuită în Germania rămâneți impozabil doar pentru venitul pe care îl realizați pe teritoriul Germaniei. De exemplu, rămâneți impozabil pentru salariul pe care îl primiți în urma unei activități desfășurate în Germania sau pentru venituri realizate din închirierea unor imobile aflate în Germania. Fie că sunteți obligat să faceți o declarație fiscală, fie vă decideți să o faceți în mod voluntar, aceste venituri trebuie declarate.

La ce trebuie să fiu atent dacă lucrez doar temporar în Germania?
Dacă nu aveți domiciliul în Germania și nici „șederea obișnuită” și lucrați aici doar pe o perioadă de până la 6 luni, de ex. ca lucrător sezonier sau detașat, sunteți în principiu impozabil în mod limitat pentru veniturile pe care le realizați. Adică va trebui să plătiți impozit doar pentru anumite venituri realizate în Germania. Printre acestea se numără venitul din munca dependentă, de exemplu salariul pe care îl primiți ca angajat pentru o muncă depusă sau valorificată în Germania. Dacă lucrați, de exemplu, pentru un angajator german cu conducerea firmei în Germania sau pentru o agenție de muncă temporară din străinătate, angajatorul vă va reține impozitul pe salariu și îl va transfera Administrației Financiare („Finanzamt”). În acest fel, impozitul este considerat plătit. Dacă salariul de angajat este singura dumneavoastră sursă de venit, de regulă nu veți fi obligat să faceți o declarație fiscală. Ca cetățean al unui stat membru al UE, al Islandei, al Principatului Liechtenstein sau al Norvegiei, cu domiciliul în acel stat, aveți, însă, de asemenea, dreptul de a solicita impozitarea pe venit în Germania. În acest scop trebuie să predați o declarație de venit semnată de către dumneavoastră. Acest procedeu este avantajos atunci când doriți să obțineți deduceri sau când, conform unor Convenții internaționale pentru evitarea dublei impuneri („DBA”), dreptul fiscal german este restrâns, ceea ce înseamnă că salariul dumneavoastră din Germania nu poate fi impozitat deloc sau doar în mod restrâns. Pe pagina web a Ministerului Federal al Finanțelor puteți afla dacă există o astfel de convenție între Germania și statul unde aveți domiciliul. Aici sunt publicate anual versiunile actuale ale Convențiilor pentru evitarea dublei impuneri precum și alte convenții din domeniul fiscal, precum și stadiul negocierilor cu privire la acestea. Pe următoarea pagină web vă puteți informa cu privire la modalitățile de impozitare a salariului conform Convențiilor pentru evitarea dublei impuneri.

La ce trebuie să fiu atent în calitate de lucrător frontalier?
Lucrătorii frontalieri sunt lucrători care locuiesc în regiunea frontalieră a unui stat (o zonă geografică de graniță definită exact), dar lucrează ca angajați într-un stat vecin și trec în fiecare zi granița, dimineața pentru a ajunge la locul de muncă și seara pentru a se întoarce la domiciliu. Pentru aceștia există acorduri deosebite între state.

Unde și cum pot obține un număr de identificare fiscală („Steuer-Identifikationsnummer”)?
Odată ce v-ați înregistrat domiciliul în Germania la Direcția de Evidență a Populației („Meldebehörde”) din orașul sau comuna în care locuiți, vă este alocat automat un număr de identificare fiscală („Steuer-Identifikationsnummer”). Acesta vă va fi comunicat în scris la scurt timp după înregistrare. Dacă după data de 01.07.2007 ați mai avut deja o dată domiciliul în Germania și ați fost înregistrat la Direcția de Evidență a Populației („Meldebehörde”) ați primit deja un număr de identificare fiscală („Steuer-Identifikationsnummer”). Acesta rămâne neschimbat pe viață și trebuie folosit din nou

(SUBPAGINA 6)
ASIGURĂRILE SOCIALE IN GERMANIA
Asigurare socială
Sistemul german de securitate socială cuprinde asigurări împotriva celor mai mari riscuri. Dacă munca dumneavoastră în Germania este supusă sistemului obligatoriu de securitate socială, sunteți de regulă membru al următoarelor asigurări:
• Asigurarea medicală obligatorie preia costurile pentru consultații medicale precum și pentru multe medicamente și tratamente.
• Asigurarea obligatorie de îngrijire vă oferă o protecție de bază în cazul în care datorită unei boli aveți nevoie de îngrijire pe termen lung.
• Asigurarea obligatorie pentru accidente suportă costurile tratamentului medical și a reîncorporării în viața profesională în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale. Aceasta plătește prestații compensatorii pentru pierderile salariale în timpul perioadei de incapacitate de muncă, precum și pensii în cazul unor daune permanente asupra sănătății, inclusiv pensii de urmaș.
• Asigurarea obligatorie de șomaj plătește, în anumite condiții, un venit în perioada de căutare a unui loc de muncă și sprijină această căutare prin oferte de consiliere și intermediere.
• Asigurarea obligatorie de pensii oferă prestații pentru reabilitare, precum și pensii pentru limita de vârstă, de invaliditate sau în caz de deces.

Calitatea de membru în sistemul de securitate socială vă costă un procentaj fix din venit. O parte a costurilor o suportați dumneavoastră și o parte angajatorul dumneavoastră. Costurile vă vor fi deduse direct din salariu.

Dacă lucrați în Germania, de regulă veți fi supus regulamentelor securității sociale germane.

Atenție: Pentru anumite forme de muncă există excepții. De exemplu, pentru anumiți lucrători detașați, frontalieri și care își desfășoară activitatea în mai multe țări ale UE.

Angajatorul dumneavoastră trebuie să vă înregistreze în sistemul de securitate socială. Acest lucru înseamnă că angajatorul trebuie să comunice casei de asigurări de sănătate competente următoarele informații cu privire la dumneavoastră:
• numele,
• adresa,
• numărul de asigurat,
• cetățenia,
• salariul și informații cu privire la activitatea pe care o desfășurați.

Prin această înregistrare se asigură plata de către angajator a contribuțiilor în sistemul de securitate socială. Pentru ca acesta să-și poată îndeplini obligațiile, dumneavoastră trebuie să îi puneți la dispoziție informațiile de care are nevoie. Așadar și dumneavoastră sunteți supus obligației cooperare.

Atenție: Angajatorul trebuie să vă înmâneze o copie a datelor acestei înregistrări. Nerespectarea obligațiilor de înregistrare se poate solda cu sancțiuni, atât pentru dumneavoastră cât și pentru angajatorul dumneavoastră.

În anumite sectoare angajatorul trebuie să realizeze înregistrarea încă dinaintea începerii activității lucrative:
• în domeniul construcțiilor,
• în restaurante sau hoteluri,
• în firmele de expediții,
• în domeniul transportului și al logisticii legate de acesta,
• în domeniul curățeniei de clădiri și
• în industria cărnii.

Așadar, conform obligației de cooperare, și dumneavoastră trebuie să comunicați informațiile necesare încă dinaintea începerii activității și în cazul unui control trebuie să aveți mereu documentul de identitate la dumneavoastră.

Mai multe informații cu privire la procedurile de înregistrare și de contribuții primiți de la Asigurarea Germană de Pensii („Deutsche Rentenversicherung”). Și casele de asigurări de sănătate pun la dispoziție informații pe paginile lor web.

Sfat: Odată cu înregistrarea în sistemul de asigurare socială veți primi un număr de asigurare socială („Sozialversicherungsnummer”), care va rămâne același toată viața. Prin intermediul acestui număr de asigurare socială vor fi reunite și puse la dispoziție toate datele necesare stabilirii pensiei. Păstrați deci bine acest număr.

Întrebări frecvente si răspunsuri
Cum este construit sistemul de securitate socială în Germania?
Sistemul german de securitate socială cuprinde asigurări împotriva celor mai mari riscuri. Dacă munca dumneavoastră în Germania este supusă sistemului obligatoriu de securitate socială, sunteți de regulă membru al următoarelor asigurări:
• Asigurarea medicală obligatorie preia costurile pentru consultații medicale precum și pentru multe medicamente și tratamente.
• Asigurarea obligatorie de îngrijire vă oferă o protecție de bază în cazul în care datorită unei boli aveți nevoie de îngrijire pe termen lung.
• Asigurarea obligatorie pentru accidente suportă costurile tratamentului medical și a reîncorporării în viața profesională în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale. Aceasta plătește prestații compensatorii pentru pierderile salariale în timpul perioadei de incapacitate de muncă, precum și pensii în cazul unor daune permanente asupra sănătății, inclusiv pensii de urmaș.
• Asigurarea obligatorie de șomaj plătește, în anumite condiții, un venit în perioada de căutare a unui loc de muncă și sprijină această căutare prin oferte de consiliere și intermediere.
• Asigurarea obligatorie de pensii oferă prestații pentru reabilitare, precum și pensii pentru limita de vârstă, de invaliditate sau în caz de deces.

Calitatea de membru în sistemul de securitate socială vă costă un procentaj fix din venit. O parte a costurilor o suportați dumneavoastră și o parte angajatorul dumneavoastră. Costurile vă vor fi deduse direct din salariu.

Cum se controlează respectarea obligației de înregistrare, respectiv a celei de cooperare, conform legislației securității sociale germane?
În cadrul Casei Naționale de Asigurării de Pensii („Deutsche Rentenversicherung”) există un oficiu de control, care verifică cel puțin odată la 4 ani dacă angajatorii au calculat și au plătit contribuțiile corecte în sistemul de securitate socială pentru toți angajații. Dacă există vreun motiv de suspiciune, acest oficiu poate efectua și controale pentru perioade mai scurte.

Și Administrația Vamală („Zollverwaltung”), mai exact Autoritatea de Control Financiar al Muncii la Negru („Finanzkontrolle Schwarzarbeit”), controlează dacă au fost respectate obligațiile de înregistrare. Mai multe informații despre modalitățile de control al muncii la negru ale Administrației Vamale („Zollverwaltung”) găsiți pe pagina web a acesteia.

Dacă angajatorul nu își respectă obligațiile de înregistrare, de plată a contribuțiilor și de documentare, acest lucru este considerat „muncă la negru” (§ 1 alineatul 2 punctul 1 al Legii de combatere a muncii la negru – SchwarzArbG). Dacă Autoritatea constată că plățile nu au fost făcute corect, angajatorul va trebui să plătească retroactiv sumele corecte și pe deasupra o taxă suplimentară de întârziere pentru contribuțiile care nu au fost plătite corect de la început.

În plus, angajatorul poate primi și o amendă de până la 50.000 € (§ 111 alineatul 1 al cărții a IV-a a Codului Social – SGB IV, § 8 al Legii de combatere a muncii la negru – SchwarzArbG). În anumite cazuri, angajatorul poate fi și condamnat penal (§ 266a Cod penal – StGB). Acesta se face vinovat și dacă nu își plătește propria cotă-parte și dacă nu plătește cota-parte care vă revine dumneavoastră către sistemul de securitate socială.

Dacă angajatul nu își respectă obligația de cooperare și dă informații false, insuficiente sau întârziate, acesta poate primi o amendă de până la 5.000 € (§ 111 alineatul 1 punctul 4 al Cărții a IV-a a Codului Social – SGB IV, § 8 a Legii de combatere a muncii la negru – SchwarzArbG).

Dacă Administrația Vamală („Zollverwaltung”) are nevoie de informații din partea dumneavoastră pentru a putea verifica dacă munca dumneavoastră este legală sau nu, sunteți obligat să le dați acele informați. Va trebui de exemplu să arătați fișe cu orele lucrate sau alte documente din care reiese programul dumneavoastră de lucru și tipul activității efectuate.
Sunt asigurat automat dacă lucrez în Germania?
Dacă lucrați în Germania ca angajat, de regulă veți fi supus regulamentelor securității sociale germane.

Atenție: Pentru anumite forme de muncă există excepții. De exemplu, pentru anumiți lucrători detașați, frontalieri și care își desfășoară activitatea în mai multe țări ale UE.

Angajatorul dumneavoastră trebuie să vă înregistreze în sistemul de securitate socială. Acest lucru înseamnă că angajatorul trebuie să comunice casei de asigurări de sănătate competente următoarele informații cu privire la dumneavoastră:
• numele,
• adresa,
• numărul de asigurat,
• cetățenia,
• salariul și informații cu privire la activitatea pe care o desfășurați

Prin această înregistrare se asigură plata de către angajator a contribuțiilor în sistemul de securitate socială. Pentru ca acesta să își poată îndeplini obligațiile, dumneavoastră trebuie să îi puneți la dispoziție informațiile de care are nevoie. Așadar și dumneavoastră sunteți supus obligației cooperare.

Atenție: Angajatorul trebuie să vă înmâneze o copie a datelor acestei înregistrări. Nerespectarea obligațiilor de înregistrare se poate solda cu sancțiuni, atât pentru dumneavoastră cât și pentru angajatorul dumneavoastră

În anumite sectoare angajatorul trebuie să realizeze înregistrarea încă dinaintea începerii activității lucrative:
• în domeniul construcțiilor,
• în restaurante sau hoteluri,
• în firmele de expediții,
• în domeniul transportului și al logisticii legate de acesta,
• în domeniul curățeniei de clădiri și
• în industria cărnii.

Așadar, conform obligației de cooperare, și dumneavoastră trebuie să comunicați informațiile necesare încă dinaintea începerii activității și în cazul unui control trebuie să aveți mereu documentul de identitate la dumneavoastră.
Mai multe informații cu privire la procedurile de înregistrare și de contribuții primiți de la Casa Națională de Asigurări de Pensii („Deutsche Rentenversicherung”). Și casele de asigurări de sănătate pun la dispoziție informații pe paginile lor web.

Sfat: Odată cu înregistrarea în sistemul de asigurare socială veți primi un număr de asigurare socială („Sozialversicherungsnummer”), care va rămâne același toată viața. Prin intermediul acestui număr de asigurare socială vor fi reunite și puse la dispoziție toate datele necesare stabilirii pensiei. Păstrați deci bine acest număr!

(SUBPAGINA 7)
EGALITATEA DE TRATAMENT A LUCRĂTORILOR DIN UE
1. Ce este libera circulație a lucrătorilor?
Libera circulație a lucrătorilor este una dintre libertățile fundamentale a Uniunii Europene. Aceasta permite cetățenilor din cele 28 de state ale UE, precum și celor din Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția să lucreze fără permis de muncă în oricare dintre aceste state.

Libera circulație a lucrătorilor se extinde și asupra membrilor familiilor cetățenilor din statele numite, chiar dacă aceștia din urmă sunt cetățeni ai unor state terțe.

În cadrul liberei circulații a lucrătorilor aveți următoarele drepturi:
• să căutați un loc de muncă în altă țară,
• să lucrați acolo fără a avea nevoie de un permis de muncă,
• să locuiți acolo în acest scop,
• să rămâneți acolo și după terminarea raportului de muncă,
• să fiți tratat exact la fel ca și cetățenii țării gazdă în privința accesului la: o activitate lucrativă, formare și perfecționare profesională, sindicate, locuință, precum și la toate celelalte avantaje sociale, fiscale care privesc condițiile de muncă.

2. Egalitatea de tratament
Cetățenii UE care lucrează într-un alt stat membru al UE (țara gazdă) și membrii familiilor acestora au dreptul de a fi tratați ca și cetățenii țării gazdă.

Pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă acest lucru înseamnă în mod concret:
Aceștia au dreptul să beneficieze din partea administrațiilor publice pentru ocuparea forței de muncă de același sprijin ca și cetățenii țării gazdă. Există însă restricții în cazul prestațiilor sociale în vederea asigurării existenței.

Atenție: Dacă vă depuneți candidatura pentru un post, angajatorul nu are voie să vă dezavantajeze în comparație cu alți candidați doar pentru că aveți domiciliul într-un alt stat al UE.

Atenție: În general angajatorii au dreptul de a cere candidaților pentru un post, originari din alte state membre, cunoștințe de limbă germană. Cerințele trebuie să fie însă adecvate și necesare postului respectiv. În mod deosebit, cunoștințele de limbă germană nu au voie să fie folosite drept pretext în scopul discriminării sau excluderii cetățenilor UE în procesului de ocupare a unui post. În anumite cazuri și pentru anumite posturi cerința unor foarte bune cunoștințe de limbă poate fi justificată. Angajarea candidaților doar cu condiția ca aceștia să fie vorbitori nativi nu este însă permisă.

Angajații pot beneficia încă din prima zi de lucru de:
• acces la formare profesională, școli profesionale și perfecționare,
• acces la un spațiu de locuit, incluse fiind locuințele sociale sau facilitarea cumpărării unei proprietăți pentru locuit,
• avantaje sociale și fiscale, inclusiv dreptul de primi prestații sociale complementare în vederea asigurării existenței, dacă venitul dumneavoastră este prea mic.

Și la locul de muncă trebuie să fiți tratat la fel ca și colegele și colegii dumneavoastră care sunt cetățeni ai țării gazdă. În special în ceea ce privește:
• remunerarea, încetarea contractului, precum și alte condiții de muncă și de angajare.
• sănătatea și securitatea la locul de muncă,
• dreptul de a deveni membru de sindicat, de a alege consiliul de administrație a unui sindicat sau de a fi însuși ales în posturi administrative în cadrul unui sindicat.

Dacă mergeți să trăiți sau să lucrați într-un alt stat al UE, acest pas nu trebuie să vă creeze dezavantaje. Acest lucru este valabil și cu privire la asigurarea dumneavoastră socială. De aceea există reguli care vă protejează drepturile la asigurări sociale. Aceste reguli sunt valabile atât în cele 28 de state ale UE, precum și în Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția.

Aceste reguli au la bază 4 principii:
• Întotdeauna cădeți sub jurisdicția sistemului de securitate socială a unui singur stat. Ceea ce înseamnă că doar în acel stat veți plăti contribuții la sistemul de securitate socială.
• Aveți aceleași drepturi și obligații ca și cetățenii acelui stat.
• Perioadele în care ați fost asigurat, ați muncit și ați locuit în alt stat vor fi luate în considerare la calcularea pretențiilor pe care le aveți din sistemul de securitate socială.
• Dacă aveți dreptul la prestații financiare într-un stat, le veți primi și dacă nu locuiți în acel stat.

Puteți revendica aceste drepturi în justiție.

Întrebări frecvente si răspunsuri
Care țară este responsabilă pentru securitatea dumneavoastră socială?
Țara responsabilă pentru securitatea dumneavoastră socială depinde de 2 factori:
• situația dumneavoastră pe piața muncii (sunteți angajat, independent),
• țara în care vă aveți domiciliul (nu însă țara a cărei cetățenie o dețineți).

Nu puteți alege singur țara responsabilă pentru dumneavoastră.

În principiu cădeți sub incidența sistemului securității sociale din țara în care lucrați. Deci dacă începeți să lucrați în Germania, Germania va fi responsabilă pentru dumneavoastră.

Atenție: Există anumite excepții în cazul lucrătorilor frontalieri și al celor detașați, precum și al persoanelor care lucrează în mai multe țări.

Informații mai detaliate pe acestă temă găsiți într-un ghid al Comisiei Europene. Sub următorul link puteți descărca acest ghid în limba în care doriți. Dați click în josul acelei pagini web pe limba respectivă.

Atenție: Sistemele de securitate socială diferă foarte mult de la o țară la alta. Informați-vă cu privire la drepturile și obligațiile pe care le aveți într-o anumită țară. Aici puteți găsi informații generale cu privire la sistemul de securitate socială și la prestații sociale în Germania.
O privire de ansamblu asupra sistemelor sociale ale altor state găsiți aici.
Aceste informații sunt structurate pe 12 capitole (tabele): mod de finanțare, caz de boală – prestații în natură, caz de boală – prestații financiare, maternitate/paternitate, invaliditate, vârstă, urmași, accidente de muncă și boli profesionale, prestații familiale, șomaj, asigurare de bază și îngrijire pe termen lung.

Ce consecințe are faptul că din acest moment Germania este responsabilă pentru securitatea mea socială?
Cetățenii UE care cad sub incidența legislației securității sociale germane au aceleași drepturi și aceleași obligații ca și cetățenii germani. Nu puteți fi tratat mai prost datorită cetățeniei pe care o dețineți. Dacă dreptul la prestații depinde de existența anumitor perioade de asigurare, de exemplu în asigurarea obligatorie de pensii germană, atunci aceste condiții trebuiesc îndeplinite și de către cetățenii UE. Dacă perioadele de asigurare din Germania nu sunt suficiente pentru a justifica un drept la prestații, vor fi luate în considerare și perioadele de asigurare din celelalte țări ale UE, Islanda, Liechtenstein, Norvegia sau Elveția. Acest procedeu garantează că cetățenii UE nu își vor pierde protecția la care au dreptul ca membrii ai asigurării respective și că nici nu vor pierde perioade de asigurare dacă se decid să lucreze într-un alt stat dintre cele enumerate

Ce este libera circulație a lucrătorilor?
Libera circulație a lucrătorilor este una dintre libertățile fundamentale a Uniunii Europene. Aceasta permite cetățenilor din cele 28 de state ale UE, precum și celor din Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția să lucreze fără permis de muncă în oricare dintre aceste state.

Libera circulație a lucrătorilor li se aplică și membrilor familiilor cetățenilor din statele numite, chiar dacă aceștia din urmă sunt cetățeni ai unor state terțe.

În cadrul liberei circulații a lucrătorilor aveți următoarele drepturi:
• să căutați un loc de muncă în altă țară,
• să lucrați acolo fără a avea nevoie de un permis de muncă,
• să locuiți acolo în acest scop,
• să rămâneți acolo și după terminarea raportului de muncă,
• să fiți tratat exact la fel ca și cetățenii țării gazdă în privința accesului la: o activitate lucrativă, formare și perfecționare profesională, sindicate, locuință, precum și la toate celelalte avantaje sociale, fiscale care privesc condițiile de muncă.

Ce este un angajat?
Angajate sunt persoanele care,
• pentru o anumită perioadă
• prestează servicii
• pentru un terț
• conform indicațiilor acestuia
• și pentru care primesc în schimb o remunerare.

Câte dintre aceste criterii sunt îndeplinite diferă de la caz la caz. Nu trebuie atins un număr minim de ore de lucru prestate sau un nivel minim de remunerare. Și cine nu lucrează cu normă întreagă sau primește un salariu redus poate fi considerat angajat.

Lucrătorii independenți nu sunt angajați și astfel nu cad sub incidența liberei circulații a lucrătorilor. Dreptul acestora de a lucra aici este derivat ori din libertatea de prestări de servicii, în cazul în care sediul social al firmei se află în altă țară, ori din libertatea de stabilire, dacă sediul social al firmei se află în Germania.

Studenții nu sunt angajați. Pot fi însă tratați ca angajați dacă pe lângă studii, desfășoară și o activitate lucrativă.

Ce înseamnă egalitatea de tratament pentru angajați?
Angajații pot beneficia încă din prima zi de lucru de:
• acces la formare profesională, școli profesionale și perfecționare,
• acces la un spațiu de locuit, incluse fiind locuințele sociale sau facilitarea cumpărării unei proprietăți pentru locuit,
• avantaje sociale și fiscale, inclusiv dreptul de primi prestații sociale complementare în vederea asigurării existenței, dacă venitul dumneavoastră este prea mic.

Și la locul de muncă trebuie să fiți tratat la fel ca și colegele și colegii dumneavoastră care sunt cetățeni ai țării gazdă. În special în ceea ce privește:
• remunerarea, încetarea contractului, precum și alte condiții de muncă și de angajare.
• sănătatea și securitatea la locul de muncă,

dreptul de a deveni membru de sindicat, de a alege consiliul de administrație a unui sindicat sau de a fi însuși ales în posturi administrative în cadrul sindicatului.

Ce înseamnă egalitatea de tratament pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă?
În procesul de căutare a unui loc de muncă aveți dreptul la același sprijin din partea administrațiilor publice pentru ocuparea forței de muncă ca și cetățenii țării gazdă. Există însă restricții în cazul prestațiilor sociale în vederea asigurării existenței.

Ce înseamnă egalitatea de tratament?
Dacă lucrați într-un alt stat al UE trebuie să fiți tratat la fel ca și colegele și colegii dumneavoastră care sunt cetățeni ai acelui stat. Principiul egalității de tratament nu interzice doar discriminarea fățișă, ci și diferite regulamente prin care sunteți discriminat în mod indirect. De exemplu, dacă pentru ocuparea unui loc de muncă se pretind calificări care sunt în general mai greu de îndeplinit de către străini decât de către germani și care nu sunt necesare pentru activitatea respectivă. Dreptul la un tratament egal poate fi revendicat în justiție.

Pot lucra și în administrația publică?
Posibilitatea de a lucra în administrația publică (sectorul public – „öffentlicher Dienst”) este deschisă în principiu tuturor cetățenilor UE, la fel ca și aparținătorilor statelor terțe. În plus, toți cetățenii UE pot deveni în Germania funcționari publici („Beamte”). Acest lucru este reglementat în mod expres în §7 a Legii funcționarilor publici. Accesul la sectorul public în aspectele esențiale ale exercitării de sarcini publice poate, conform dispozițiilor dreptului european, rămâne rezervat propriilor cetățeni (exemplu extrem: funcția de Președinte al Statului). Majoritatea activităților în sectorul public german nu sunt considerate aspecte esențiale ale exercitării de sarcini publice.

Același cadru legislativ este valabil și pentru membrii familiilor acestora. Membrii familiilor cetățenilor UE beneficiază de asemenea de acces egal la piața muncii (Articolul 23 a Directivei 2004/38/EG). Acest acces cuprinde și activitatea în sectorul public, în calitate de angajat sau funcționar public.

Sfat: Dacă vă interesează un loc de muncă în administrația publică, nu ezitați să vă depuneți candidatura. Țelul declarat al Guvernului German este de a crește procentajul persoanelor care provin din familii de emigranți angajate în sectorul public federal.

(SUBPAGINA 8)
CĂUTAREA UNUI LOC DE MUNCĂ IN GERMANIA
Dacă doriți să vă informați cu privire la locuri de muncă vacante în Germania, puteți face acest lucru pe internet, prin portaluri sau oferte de muncă. Întreprinderile mari în special publică locuri de muncă vacante sub rubricile de „personal” („Personal”) sau „carieră” („Karriere”) pe paginile lor web. Pe lângă căutarea în ziare și pe internet puteți folosi și anunțurile Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”), ale rețelei EURES și ale Guvernului Federal.

Pe lângă aceste posibilități puteți de asemenea să vă înregistrați ca fiind în căutarea unui loc de muncă („arbeitssuchend”) la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”). Puteți face acest lucru prin portalul web „Bursa locurilor de muncă” (JOBBÖRSE), telefonic sau personal, mergând la Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”) competentă. .Dacă sunteți înregistrat ca fiind „în căutarea unui loc de muncă” („arbeitssuchend”) beneficiați de sprijin suplimentar pentru această căutare din partea Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”).

Atenție: Dacă probabilitatea de a deveni șomer este iminentă, sunteți obligat să înștiințați Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă competentă („Bundesagentur für Arbeit”) că sunteți în căutarea unui loc de muncă Pentru a nu avea ulterior dezavantaje, trebuie să respectați anumite termene limită.

Vă puteți înregistra ca fiind în căutarea unui loc de muncă la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) și dacă deja aveți un loc de muncă dar doriți să îl schimbați. Veți fi consiliat cu privire la șansele pe care le dețineți pe piața muncii și cu privire la locuri de muncă vacante.

Odată ce v-ați înregistrat ca fiind în căutarea unui loc de muncă, Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) responsabilă vă poate sprijini din timp în căutarea unui nou loc de muncă sau de formare profesională. Dacă este nevoie și doriți să căutați un loc de muncă în altă țară, Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) vă recomandă contactul cu colegi specializați în prestarea de servicii pentru personal european din cadrul European Employment Services (EURES)sau/și cu Oficiul Central pentru Plasarea Forței de Muncă Străine și de Specialitate (ZAV).

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”) vă poate oferi sprijin, dumneavoastră și membrilor familiei dumneavoastră, și în alte domenii, pe lângă căutarea unui loc de muncă sau de formare profesională:
• consiliere profesională,
• formare profesională,
• formare profesională continuă, inclusiv pentru angajați,
• integrare profesională a persoanelor cu handicap.

Atenție: Dacă sunteți ucenic aflat în procesul de formare profesională duală sunteți considerat angajat. Aveți astfel acces la mijloace naționale de finanțare a formării profesionale (Ajutorul pentru formarea profesională – „Berufsausbildungsbeihilfe”) în Germania. Acest drept pe care îl dețineți ca cetățean al UE nu a fost preluat în întregime în legislația germană (§ 59 al Cărții a III-a a Codului Social german). Dacă nu locuiți încă de minim 5 ani în Germania (drept de rezidență permanentă), vă puteți aștepta la un refuz al solicitării dumneavoastră de ajutor financiar. Puteți face demersuri împotriva acestui refuz. Luați în calcul o consiliere juridică.

În cadrul mai multor pași pe drumul spre un nou loc de muncă puteți beneficia de sprijin financiar, de exemplu:
• finanțarea costurilor pentru perfecționări,
• cheltuieli de transport pentru drumul spre interviuri sau pentru întocmirea unui dosar de candidatură,
• Măsuri de formare în vederea depunerii candidaturii pentru un post,
• cursuri de limbă.

Mai multe informații cu privire la servicii individuale găsiți pe pagina web a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”).

În anumite state membre ale UE există agenții de plasare de forță de muncă care vă oferă sprijin pentru căutarea unui loc de muncă în Germania.

Atenție: Aveți grijă! Unele dintre acestea nu sunt serioase. Vă promit muncă legală, un salariu bun și cazare și vă cer cotizații pentru serviciile aduse. Adeseori însă nu își respectă promisiunile. Riscați să fiți cazat într-un adăpost colectiv ieftin, să lucrați 10 până la 12 ore pe zi pentru un salariu mic sau chiar fără plată și să nu primiți un contract de muncă. Înainte de a accepta oferta unei agenții de plasare de forță de muncă ar trebui să verificați dacă aceasta este demnă de încredere.

Ca cetățean al UE puteți desfășura orice activitate lucrativă în Germania, trebuie însă să luați în considerare că există profesii care pot fi exercitate doar cu autorizare din partea statului. Pentru a avea acces la aceste profesii „reglementate” și pentru a le putea exercita trebuie să aduceți dovada unor anumite calificări. Medicii, psihoterapeuții, infirmierii, inginerii, avocații sau cadrele didactice de exemplu exercită meserii reglementate. În Germania există foarte multe astfel de profesii reglementate: 81 la nivel național (dintre care 41 sunt meserii meșteșugărești și de maistru care necesită autorizație) și 18 la nivel de land. O listă a tuturor profesiilor reglementate în Germania găsiți aici.

Atenție: Puteți lucra în aceste profesii reglementate în Germania chiar dacă nu ați absolvit aici pregătirea pentru o astfel de meserie. Pentru a putea face acest lucru însă, diploma dumneavoastră de absolvire sau calificarea profesională trebuie să fie recunoscută în Germania.

Conform statisticilor Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”), cele mai bune șanse de angajare le aveți în Germania în domeniul tehnic și cel al sănătății și îngrijirii. Nevoia de personal diferă considerabil de la o regiune la alta.

Întrebări frecvente si răspunsuri
Cum pot obține informații despre locuri de muncă vacante în Germania?
1. EURES
Dacă vă aflați încă în țara de origine și sunteți în căutarea unui loc de muncă, consilierea EURES este un prim punct de contact pentru dumneavoastră. EURES este o rețea de cooperare a Comisiei Europene, a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă din țările UE, Norvegia. Islanda, Liechtenstein și a altor organizații partenere. În toată Europa există peste 700 de consilieri EURES care oferă informații, consiliere și intermediere pentru lucrători și angajatori, precum și pentru toți cetățenii UE care doresc să facă uz de dreptul lor la libera circulație. Serviciile oferite de rețeaua EURES pot fi găsite pe pagina web.

2. Intermedierea de locuri de muncă în străinătate prin Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”)
Pentru intermedierea de locuri de muncă în străinătate este responsabil Oficiul Central pentru Plasarea Forței de Muncă Străine și de Specialitate (ZAV), din cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”). Pagina web a ZAV pune la dispoziție informații cuprinzătoare pentru lucrători din străinătate care doresc să muncească în Germania.

3. Bursa de locuri de muncă (JOBBÖRSE) a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”)
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”) a instaurat pe pagina sa web portalul Bursa locurilor de muncă (JOBBÖRSE) Persoanele din Germania și din străinătate care se află în căutarea unui loc de muncă pot căuta aici în mod independent oferte de muncă ale angajatorilor din Germania și își pot întocmi un profil propriu de candidat.

4. Make it in Germany
Puteți găsi mai multe informații cu privire la șansele pe care le oferă piața muncii și piața formării profesionale germane pe platforma web www.make-it-in-germany.de. Pe lângă “Bursa, acest portal online oferă și informații cu privire la cum poate fi organizat drumul spre Germania – de la pregătirile din țara de origine și până la primii pași în Germania. „Make it in Germany” oferă de asemenea sprijin individual prin funcția de chat, prin e-mail sau printr-o linie telefonică.

Sfat: Și contactele personale cu firme sau aparținători ale acestora pot fi de ajutor. Începeți cât mai repede să vă creați rețele de cunoștințe personale.

De ce tip de servicii pot beneficia din partea Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”), în afara sprijinului pentru căutarea unui loc de muncă?
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”) vă poate oferi sprijin, dumneavoastră și membrilor familiei dumneavoastră, și în alte domenii, pe lângă căutarea unui loc de muncă sau de formare profesională:
• consiliere profesională,
• formare profesională,
• formare profesională continuă, inclusiv pentru angajați,
• integrare profesională a persoanelor cu handicap.

Puteți beneficia de diferite tipuri de sprijin financiar dacă vă aflați în căutarea unui nou loc de muncă, de exemplu:
• finanțarea costurilor pentru perfecționări,
• cheltuieli de transport pentru drumul spre interviuri sau pentru întocmirea unui dosar de candidatură,
• Măsuri de formare în vederea depunerii candidaturii pentru un post,
• cursuri de limbă.

Mai multe informații cu privire la servicii individuale găsiți pe pagina web a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”).

Lucrez deja, dar sunt în căutarea unui nou loc de muncă. Poate Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) să mă ajute?
Vă puteți înregistra ca fiind în căutarea unui loc de muncă la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) și dacă deja aveți un loc de muncă dar doriți să îl schimbați. Veți fi consiliat cu privire la șansele pe care le dețineți pe piața muncii și cu privire la locuri de muncă vacante.

Pot avea încredere într-o agenție de plasare de forță de muncă?
Indicii cu privire la oferte neserioase ale unor agenții de plasare de forță de muncă pot fi:
• Trebuie să plătiți bani în avans pentru intermediere. Costuri pentru anumite servicii ale firmei de plasare sunt permise; de exemplu traducerea documentelor necesare, transportul spre și dinspre Germania. Nu trebuie însă să plătiți pe care un le înțelegeți. Și nu trebuie să plătiți nimic în avans.
• Vi se explică faptul că aveți datorii la agenție pentru procurarea documentelor necesare.
• Nu puteți contacta direct angajatorul. Nu aveți nici adresa nici numele complet al acestuia.
• Nu aveți un contract de muncă și nici informații exacte cu privire la munca pe care va trebui să o depuneți.
• Nu aveți informații cu privire la cazare și masă.

Puteți obține informații cu privire la o agenție de plasare de forță de muncă și de la autoritatea competentă în domeniul muncii din țara dumneavoastră de origine. În cazul în care este vorba de o agenție de plasare de forță de muncă germană, puteți obține informații de la Oficiul Central pentru Plasarea Forței de Muncă Străine și de Specialitate (ZAV).

(SUBPAGINA 9)
CONDIȚII DE MUNCĂIN GERMANIA
Dreptul muncii german nu diferențiază între lucrătorii germani și cei străini. Dacă sunteți tratat altfel decât lucrătorii germani în ceea ce privește reglementările dreptului muncii, acest lucru nu este corect și puteți să vă reclamați dreptul la un tratament egal. Puteți face acest lucru bazându-vă pe:
• obligația de tratament egal al lucrătorilor die UE în raport cu cei germane, conform legislației europene.
• principiul general al egalității de tratament din dreptul muncii.

Acestea sunt valabile și dacă lucrați ca angajat temporar al unei agenții germane de muncă temporară.

1. Munca de probă și perioada de probă
Uneori, angajatorii sunt dispuși să vă ofere un contract de muncă abia după ce ați lucrat înainte câteva zile de probă fără salariu. Acest lucru înseamnă că lucrați de probă încă înainte de a știi dacă veți primi un contract de muncă. Munca de probă durează adeseori doar o zi, uneori însă și două până la cinci zile. Aspirantului la post și angajatorului li se oferă astfel șansa de a se cunoaște mai bine. Angajatorul poate observa care este atitudinea aspirantului față de muncă, cum își rezolvă sarcinile, etc. Aspirantul, pe de altă parte, își poate face o idee despre mediul și atmosfera de lucru.

Atenție: Deoarece munca de probă nu vă este plătită ar trebui să aveți grijă ca oferta să fie serioasă. Mai multe despre această temă găsiți în FAQ.

Munca de probă nu trebuie confundată cu perioada de probă. Altfel decât în cazul muncii de probă, în perioada de probă sunteți angajat și primiți un salariu pentru munca dumneavoastră.

Există două forme ale perioadei de probă:
• Primiți un contract de muncă pe perioadă nedeterminată în care se stabilește o perioadă de probă. Dacă nu se dorește continuarea raportului de muncă după terminarea peroadei de probă, acesta trebuie reziliat în cadrul perioadei de probă.
• Primiți un contract de muncă pe o perioadă determinată, care cuprinde doar durata perioadei de probă. În acest caz, raportul de muncă încetează automat odată cu încheierea perioadei de probă. Dacă angajatorul dorește să va angajeze în continuare, trebuie încheiat un nou contract de muncă.

Și în această fază, angajatorul poate aprecia dacă dețineți aptitudinile și competențele necesare pentru a vă îndeplini sarcinile. Și dumneavoastră vă puteți da seama dacă doriți sau nu să lucrați în acea firmă.

În cazul unei formări profesionale, perioada de probă trebuie să se încadreze în limitele legale de minim o lună și maxim trei luni de zile. Într-un raport de muncă însă, durata perioadei de probă nu este reglementată legal. Aceasta depinde de gradul de dificultate al activității dumneavoastră și nu ar trebui să depășească nouă luni de zile.

Atenție: : Perioada de probă nu se prelungește dacă în cadrul acesteia există perioade în care sunteți bolnav și nu puteți lucra. Însă o îmbolnăvire de lungă durată ar putea periclita continuarea raportului de muncă.

Termenul de preaviz pentru încetarea contractului este mai scurt în perioada de probă decât în cadrul unui raport de muncă stabil. Și dumneavoastră puteți face uz de termenele mai scurte de preaviz dacă nu mai doriți să lucrați la acel angajator.
Și în cadrul perioadei de probă aveți dreptul la concediu.

Atenție: În perioada de probă, angajatorul vă poate concedia fără invocarea unui motiv, deoarece protecția legală împotriva concedierii nu intră încă în vigoare. Concedierea poate avea loc și în timpul unui concediu medical în care nu vă aflați la locul de muncă datorită bolii.

2. Contractul de muncă
Angajatorul este obligat să vă ofere un contract de muncă în formă scrisă după cel mult o lună de la începerea raportului de muncă. Contractul de muncă va fi semnat de către angajator și de către dumneavoastră.

Chiar și în cazul în care contractul de muncă a fost încheiat doar oral, angajatorul este obligat să vă înmâneze în formă scrisă condițiile principale ale acestuia după cel mult o lună de la începerea raportului de muncă. Angajatorul trebuie să semneze acest document care conține condițiile contractului.

Contractul de muncă sau documentul privitor la condițiile de muncă trebuie să conțină următoarele informații:
• numele și adresa angajatorului și ale angajatului
• începutul și durata activității lucrative
• tipul activității și descrierea sarcinilor dumneavoastră
• locul unde este depusă munca
• cuantumul salariului (în majoritatea cazurilor se precizează salariul brut)
• componentele salariului (salariul de bază, eventuale sporuri, prime)
• programul de lucru
• concediul
• termene de preaviz pentru încetarea contractului de muncă
• informații cu privire la contracte colective de muncă sau la acorduri de întreprindere sau de personal, care se aplică raportului de muncă.

Informațiile cu privire la remunerare, program de lucru, concediu și termene de preaviz pentru încetarea contractului pot fi înlocuite printr-o referință la un contract colectiv de muncă sau la acorduri de întreprindere sau de personal, care se aplică raportului de muncă.

Atenție: Unii angajatori din Germania recrutează personal calificat din UE oferind o locuință sau un curs gratuit de limba germană. Contractele de muncă sau de perfecționare conțin adesea clauze de rambursare a costurilor. Clauza de rambursare vă obligă să lucrați o anumită perioadă de timp pentru angajatorul dumneavoastră. În caz că doriți eventual să vă dați demisia înainte de termen sau să schimbați angajatorul va trebui să returnați prestațiile adiționale ale angajatorului, de exemplu costurile cursului de limbă sau chiria pentru locuință. Dacă aveți o astfel de clauză de rambursare a costurilor în contractul de muncă, agresați-vă unui centru de consiliere care vă va sfătui în mod individual. În multe cazuri, astfel de înțelegeri nu dezvoltă efecte legale. Contracte care conțin astfel de clauze de rambursare a costurilor sunt utilizate deseori în cadrul unor locuri de muncă unde condițiile sunt proaste și neechitabile. Ar fi bine să căutați un loc de muncă mai bun.

3. Remunerarea
În Germania salariul minim este reglementat prin lege. Angajatorul trebuie să plătească în orice caz salariul minim aplicabil. Acest lucru este valabil indiferent dacă lucrați pentru un angajator german sau unul străin. Plata salariului minim de către angajator este controlată în Germania de către stat, prin intermediul Administrației Vamale („Zollverwaltung”). Dacă angajatorul nu plătește salariul minim, va trebui să-l plătească retroactiv. În plus, ar putea fi sancționat cu o amendă.

Începând cu 01.01.2020, salariul minim este de 9,35 EUR brut pe oră lucrată efectiv. Asistentele primesc un salariu minim mai mare. Salariul minim în asistență medicală începând cu 1 ianuarie 2020 este de 11,35 EUR în statele federale de vest și la Berlin și 10,85 € în statele federale de est.

Atenție: Aceste salarii minime nu se aplică în gospodăriile private. Se aplică acolo salariul minim legal de 9,35 EUR pe oră. Aceasta se aplică de ex. de asemenea, pentru ajutor de curățare și de bucătărie.

În majoritatea cazurilor, nivelul salariilor stabilite prin contracte colective de muncă este mult mai ridicat decât salariul minim legal. Din acest motiv este avantajos pentru dumneavoastră dacă raportul dumneavoastră de muncă se află sub incidența unui contract colectiv de muncă.

Angajatorul trebuie să plătească salariul minim și dacă nu este mulțumit de prestația dumneavoastră.

Atenție: Dacă angajatorul nu vă plătește salariul asupra căruia v-ați înțeles, aveți diferite opțiuni. Aici trebuie însă neapărat să fiți atent la „termenul limită” (un termen după care pretențiile dumneavoastră din raportul de muncă se prescriu) din contractul dumneavoastră de muncă. Aceste termene limită pot fi stipulate și în contractele colective de muncă aplicabile sau în acorduri de întreprindere.

Informații detaliate cu privire la salariul minim aplicabil în Germania puteți găsi în broșura Ministerului Federal al Muncii și Protecției Sociale (BMAS) „Legea salariului minim în detaliu”.

Dacă nu primiți salariul minim puteți de asemenea contacta Linia telefonică salariu minim la 030 60 28 00 28. Aceasta preia plângeri și înștiințări cu privire la încălcări ale Legii salariului minim.

Chiar dacă primiți salariul minim aveți grijă ca nu cumva remunerarea dumneavoastră să fie totuși contrară interdicției de plată a unor salarii „imorale”. Mai multe informații despre această temă găsiți în FAQ.

4. Încetarea contractului de muncă și protecția împotriva concedierii
În Germania există două modalități de încetare a contractului de muncă. Una „reglementară” și una „excepțională”. Încetarea contractului în mod „excepțional” se realizează fără respectarea termenului de preaviz. Ceea ce înseamnă că odată cu pronunțarea demisiei sau a concedierii, raportul de muncă se consideră încheiat. Încetarea unui contract de muncă fără respectarea termenului de preaviz se întâlnește destul de rar, deoarece pentru a fi valabilă, aceasta trebuie să întrunească anumite condiții deosebite. Mai multe informații despre această temă găsiți în FAQ.

În mod normal, angajatorul trebuie să respecte un preaviz de 4 săptămâni pentru data de 15 ale lunii sau pentru sfârșitul lunii (concediere reglementară). Cu cât raportul de muncă durează deja de mai mult timp, cu atât preavizul necesar încetării contractului individual de muncă este mai lung. De exemplu, după 15 ani de muncă în aceeași întreprindere, preavizul pentru încetarea contractului este de 6 luni pentru sfârșitul lunii.

Dacă:
• în momentul pronunțării unei concedieri raportul dumneavoastră de muncă durează de mai mult de 6 luni și
• lucrați într-o întreprindere cu mai mult de 10 angajați,
vă bucurați de o protecție specială împotriva concedierii, conform Legii de protecție împotriva concedierii (KSchG).

Legea de protecție împotriva concedierii stipulează în cazul concedierilor, că acestea trebuie să fie justificate din punct de vedere social. Angajatorul trebuie să precizeze anumite motive speciale care stau împotriva unei continuări a raportului de muncă. Aceste motive își pot avea originea în persoana sau comportamentul angajatului dar și în exigențe urgente ale întreprinderii.

Daca Legea de protecție împotriva concedierii nu este aplicabilă fiindcă raportul de muncă a fost prea scurt sau întreprinderea este prea mică, angajatorul are dreptul de a nu motiva concedierea.
Acest lucru nu este însă valabil dacă aparțineți unui grup protejat în mod deosebit.

Atenție: O concediere sau o demisie sunt valabile doar în formă scrisă. Concedierile și demisiile pe cale orală, prin e-mail sau SMS nu sunt valabile.
O concediere este posibilă și în perioada unui concediu medical.

Dacă în întreprinderea dumneavoastră există un Comitet de întreprindere („Betriebsrat”), acesta trebuie să fie audiat cu privire la concedierea dumneavoastră. O concediere cu privire la care nu este audiat Comitetul de întreprindere („Betriebsrat”) nu este valabilă.

Sfat: Având în vedere acest lucru este important să vă informați imediat la Comitetul de întreprindere („Betriebsrat”) în cazul unei concedieri.
Pe durata unei săptămâni de la pronunțarea concedierii, Comitetul de întreprindere („Betriebsrat”) se poate opune acesteia din anumite motive. Mai multe informații despre această temă găsiți în FAQ.

Atenție: Dacă doriți să faceți demersuri împotriva unei concedieri, aveți 3 săptămâni după ce ați primit concedierea în formă scrisă pentru a formula o plângere pentru protecție împotriva acesteia. Dacă plângerea nu este formulată la timp, concedierea își produce efectele. Acest termen trebuie respectat și în cazurile în care Legea de protecție împotriva concedierii nu se aplică asupra raportului dumneavoastră de muncă.

Informații mai detaliate puteți găsi și în broșura Ministerului Federal al Muncii și Protecției Sociale (BMAS) Protecție împotriva concedierii. În cazul în care ați fost concediat, consultați cât mai repede un avocat sau un centru de consiliere.

6. Concediu
Angajații au dreptul la un concediu de odihnă plătit de cel puțin 24 de zile lucrătoare pe an. Acesta înseamnă 4 săptămâni de concediu pe an, deoarece zilele de sâmbătă sunt considerate zile lucrătoare. Aveți dreptul la concediul complet abia după 6 luni de la începerea raportului de muncă. Dacă raportul de muncă durează mai puțin de 6 luni, aveți dreptul la o cotă-parte din concediu (2 zile lucrătoare pe lună).

Concediul este reglementat în contractul de muncă. Durata concediului de odihnă este în general mai lungă dacă raportul de muncă se află sub incidența unui contract colectiv de muncă. În cazul tinerilor, concediul este reglementat prin Legea de protecție a muncii tinerilor. Protecția muncii tinerilor prevede conform fiecărei vârste până la 30 de zile lucrătoare de concediu de odihnă.

Concediul trebuie solicitat de la angajator în formă scrisă. În general dumneavoastră puteți alege perioada în care doriți să luați concediu. Există însă cazuri când angajatorul vă poate reduce sau refuza complet perioada de concediu dorită, din motive interne ale întreprinderii. De exemplu dacă sunt prea puțini angajați prezenți la locul de muncă pentru ca întreprinderea să mai poată lucra; sau dacă deodată trebuie prelucrate multe comenzi sau dacă la sfârșit de an sunt necesare lucrări de bilanț sau de inventar, ș.a.m.d.

Un transfer al concediului asupra anului următor este posibil doar dacă nu v-a fost permis să îl luați în anul curent sau dacă din motive personale importante nu l-ați putut lua. În acest caz, concediul trebuie solicitat și luat neapărat în primele trei luni ale următorului an calendaristic. Excepție fac situațiile în care nu ați putut lua concediul din cauza unei boli de lungă durată.

Dacă sunteți bolnav în timpul concediului de odihnă și demonstrați acest lucru printr-o adeverință de la medic, acele zile nu mai sunt considerate zile de concediu.

Atenție: Dacă raportul de muncă încetează și dumneavoastră încă nu ați putut lua concediul integral care vi se cuvenea, angajatorul trebuie să vă plătească zilele pe care nu le-ați putut lua. Dacă angajatorul refuză să vă plătească zilele de concediu neluate trebuie să le solicitați la scurt timp după aceea (există un termen limită în care le puteți solicita, la fel ca și în cazul salariilor).

7. Protecția muncii
Legea de protecție a muncii obligă angajatorul să determine printr-o evaluare a condițiilor de muncă, ce măsuri de protecție a muncii sunt necesare (evaluarea pericolelor). Evaluarea pericolelor trebuie efectuată pentru fiecare gen de activitate și are în vedere toate efectele negative fizice și psihice care ar putea fi legate de muncă. Angajatorul este obligat, conform rezultatelor acestei evaluări, să ia toate măsurile de protecție necesare. Angajatorii au responsabilitatea de a include protecția muncii în procesele de derulare a muncii în întreprindere și de a stabili persoane adecvate de contact care să supravegheze respectarea regulamentelor de protecție a muncii în toate unitățile întreprinderii.

Ca angajat aveți dreptul de a-i cere șefului dumneavoastră să vă informeze cu privire la pericolele pentru sănătate la locul dumneavoastră de muncă. Trebui să fiți capabil de a le recunoaște pentru a putea reacționa corespunzător.

8. Remunerarea fără muncă
Dacă vă îmbolnăviți după ce ați lucrați deja mai mult de 4 săptămâni într-o întreprindere, aveți dreptul la continuarea plății salariului normal de către angajator timp de 6 săptămâni. Acest lucru este valabil și dacă nu puteți lucra din cauza unui accident petrecut în timp ce făceați sport. Însă dacă v-ați pus în pericol cu bună știință sănătatea, de exemplu conducând în stare de ebrietate, participând la o încăierare sau fumând după ce ați suferit un infarct miocardic, angajatorul poate refuza să continue să vă plătească salariul. Acesta poate refuza continuarea plății salariului și dacă nu puteți lucra datorită unei operații estetice sau a îndepărtării unui tatuaj.

Atenție: Când vă îmbolnăviți trebuie să anunțați angajatorul cât mai repede posibil că nu puteți lucra. Cel târziu în a patra zi calendaristică după aceea trebuie să prezentați o adeverință de la medic. Exemplu: Dacă v-ați îmbolnăvit vineri, trebuie să prezentați angajatorului scutirea medicală în ziua de luni. Angajatorul are însă dreptul de a pretinde scutirea medicală încă din prima zi a îmbolnăvirii.
Aveți neapărat grijă să respectați aceste termene limită, deoarece nerespectarea lor poate fi un motiv de concediere.

Dreptul la un concediu special plătit aveți și în cazurile în care nu puteți lucra din următoarele motive:
• decesul (2 zile lucrătoare) sau nașterea (o zi lucrătoare) unui membru al familiei,
• îmbolnăvirea gravă a unei rude apropiate (până la 10 zile lucrătoare),
• sărbătorirea propriei căsătorii (o zi lucrătoare).

Informații mai detaliate puteți găsi și în broșura Ministerului Federal al Muncii și Protecției Sociale (BMAS) Continuarea plății salariului de către angajator.

Dacă doriți mai multe informații cu privire la dreptul muncii, citiți broșura Dreptul muncii – informații pentru angajați și angajatori. Dacă aveți întrebări puteți suna și la telefonul pentru cetățeni al Ministerului Federal al Muncii și Protecției Sociale la numărul 030 / 221 911 004 (de luni până joi între orele 8 și 20).

Întrebări frecvente si răspunsuri
Am voie sa iau concediu în cadrul perioadei de probă?
Și în perioada de probă aveți dreptul la concediu. Dacă vi se cuvin de exemplu 24 de zile de concediu de odihnă pe an, în timpul perioadei de probă aveți dreptul la câte 2 zile de concediu pe lună. Cu toate acestea, șeful vă poate interzice luarea de concediu pe durata perioadei de probă. Această prevedere trebuie să apară în acest caz în contractul individual de muncă.
Atenție: Dacă sunteți concediat în perioada de probă, angajatorul trebuie să vă plătească zilele de concediu de care nu ați beneficiat.

Care persoane sunt protejate în mod deosebit împotriva unei concedieri, independent de aplicabilitatea Legii de protecție împotriva concedierii?
Concedierea următoarelor categorii de persoane nu este permisă sub nicio formă sau poate fi efectuată doar cu acordul unei instituții a statului:
• femeile însărcinate,
• persoanele aflate în concediu pentru creșterea copilului,
• persoanele cu un handicap sever,
• persoanele care își îngrijesc membrii familiei,
• membrii Comitetului de întreprindere („Betriebsrat”) și ai Reprezentanței ucenicilor („Auszubildendenvertretung”).

Ce consecințe legale poate întâmpina angajatorul dacă nu plătește salariul minim?
Nerespectarea obligației de a oferi condițiile minime de muncă stipulate de Legea salariului minim (MiLoG) sau de Legea privind detașarea lucrătorilor (AEntG) se poate solda pentru angajator cu o amendă în valoare de până la 500.000 €. Încălcări ale obligației de cooperare cu autoritățile în cazul unui control (de exemplu prin refuzul de a furniza informații sau de a prezenta documente) sau de documentare programului de lucru se pot solda pentru angajator cu o amendă de până la 30.000 €. Dacă un angajator a fost condamnat să plătească o amendă de cel puțin 2.500 € în urma constatării unei contravenții conform Legii salariului minim (MiLoG) sau Legea privind detașarea lucrătorilor (AEntG), acesta va putea fi exclus de la procese de licitație pentru atribuirea contractelor de achiziții publice. În cazul unei așa-numite „remunerări imorale” s-ar putea să fie vorba despre infracțiunea de „camătă salarială” („Lohnwucher ”- § 291 al Codului penal – StGB).

Ce excepții există de la regula de maxim 8 ore de lucru pe zi?
Există excepții de la această regulă, de exemplu în situațiile în care
• pe o durată limitată trebuie depusă un tip de „muncă de urgență” pentru mai multe ore, fără de care rezultatele lucrative ale întreprinderii nu ar putea fi realizate sau fără de care întreprinderea ar suferi daune neobișnuit de ridicate,
• în domeniul învățământului și al cercetării,
• sunt necesare pregătiri înaintea muncii propriu-zise și după aceasta, care nu pot fi amânate,
• dacă trebuie tratate, îngrijite și însoțite anumite persoane și această muncă nu poate fi amânată,
• dacă trebuie tratate, îngrijite și însoțite animale, și nici această muncă nu poate fi amânată.

Ce implică principiul egalității de tratament din dreptul muncii?
Principiul egalității de tratament din dreptului muncii interzice angajatorilor dezavantajarea unor anumiți angajați sau a unor anumite grupe de angajați față de alții care se află într-o situație similară. Excepție fac doar cazurile în care angajatorul are un „motiv obiectiv” pentru tratamentul diferențiat. Exemplu: Dacă angajatorul dorește să recompenseze printr-o indemnizație specială cu ocazia Crăciunului doar angajații loiali ai întreprinderii, are dreptul de a condiționa plata acestui supliment de salariu de durata apartenenței la întreprindere. Aceasta însemnând că doar angajații care lucrează de mai mult de 5 ani în întreprindere vor primi această indemnizație specială. Dacă însă în acest caz o anumită persoană primește această indemnizație specială deja din primul an de apartenență la întreprindere, angajatorul încalcă principiul de egalității de tratament din dreptul muncii, urmarea fiind dreptul tuturor angajaților întreprinderii de a solicita această indemnizație.

Ce motive de concediere sunt admisibile, conform Legii de protecție împotriva concedierii?
Angajații sunt protejați prin lege (Legea de protecție împotriva concedierii) împotriva concedierilor nejustificate. În cazul unei acțiuni de protecție împotriva concedierii în instanță, angajatorul va trebui să dovedească legitimitatea socială a concedierii efectuate. Concedierea poate fi justificată din punct de vedere social prin următoarele motive:

1. Motive care își au originea în persoana angajatului, de exemplu:
• Performanța angajatului scade deodată în mod excesiv,
• angajatul nu mai este capabil din motive fizice sau psihice să efectueze munca,
• angajatul se află de multă vreme în concediu medical sau este bolnav foarte des în scurt timp și inabilitatea sa de a lucra reprezintă pentru întreprindere o povară deosebită.

2. Motive care își au originea în comportamentul angajatului:
• refuzul de a lucra, întârzieri succesive, simularea unei îmbolnăviri,
• înșelăciune cu privire la speze, jigniri sau uz de forță la locul de muncă,
• furt și delapidare în întreprindere.

Atenție: Dacă sunteți concediat din motive de comportament, concedierea este valabilă doar dacă angajatorul v-a avertizat în prealabil cu privire la comportamentul greșit prin care motivează concedierea. Acest avertisment trebuie să conțină întotdeauna și amenințarea cu concedierea în cazul repetării.

3. Motive legate de schimbări survenite în întreprindere care justifică reducerea personalului sau a locurilor de muncă, de exemplu:
• diminuarea comenzilor,
• schimbarea modalităților de producție,
• închiderea întreprinderii sau a unei părți a acesteia.

Atenție: Dacă în urma unei concedieri dictată de exigențele întreprinderii ar putea fi afectați mai mulți angajați, angajatorul trebuie să ia decizia cu privire la care dintre aceștia va trebui să părăsească întreprinderea conform principiului de „alegere socială”. În cadrul deciziei va fi avantajat acel angajat care
• lucrează de cel mai mult timp în întreprindere,
• este mai în vârstă,
• are obligații de plată a unei pensii alimentare,
• are un handicap sever.

Independent de aceste lucruri, angajatorul poate să îi mențină în întreprindere pe acei angajați care datorită aptitudinilor și prestațiilor lor sunt considerați indispensabili. Dacă sunteți afectat de o concediere dictată de exigențele întreprinderii îi puteți cere angajatorului să vă divulge motivele selecției făcute.

Ce se întâmplă dacă din cauza unei boli de lungă durată nu mi-am putut lua concediul?
În acest caz vă veți putea lua concediul în anul următor, în cadrul a 15 luni de zile.

Exemplu: Nu v-ați putut lua concediul pentru anul 2014 în același an datorită unei îmbolnăviri. În acest caz va trebui să luați concediul pentru 2014 cel târziu până la 31 martie 2016. Zilele de concediu din 2014 pe care nu le luați până la 31 martie vor decădea.

Cum este controlată respectarea Legii salariului minim?
Respectarea salariului minim este controlată de către Administrația Vamală („Zollverwaltung”), mai exact de către Autoritatea de Control Financiar al Muncii la Negru („Finanzkontrolle Schwarzarbeit” – FKS). Tot aceasta controlează și condițiile de muncă specifice fiecărui sector, conform Legii privind detașarea lucrătorilor (AEntG). Angajatorul este controlat, fără a primi o înștiințare în prealabil. Autoritatea de Control Financiar al Muncii la Negru („Finanzkontrolle Schwarzarbeit”) are dreptul de a examina documente, de a interoga persoane (angajator, beneficiar, angajați) și are drept de acces la sedii sociale. În anumite sectoare, precum și în cazul unei activități profesionale minore (așa-numitele mini-joburi), angajatorii care sunt obligați să plătească salariul minim conform Legii salariului minim (MiLoG) trebuie să documenteze în decurs de 7 zile începutul, sfârșitul și durata totală a timpului zilnic de lucru. În caz de control, angajatorul trebuie să pună la dispoziție și contractul individual de muncă, statul de plată și dovezile plăților efectuate. Toate documentele trebuie păstrate pentru cel puțin 2 ani pe teritoriul Germaniei. Mai multe detalii puteți afla pe pagina web a Administrației Vamale („Zollverwaltung”).

Cum pot constata câte persoane sunt angajate în întreprinderea în care lucrez?
Pentru a constata câți angajați are o întreprindere se socotesc fracțiunile de normă ale fiecăruia, conform orelor de muncă săptămânale.
• Angajații fără normă întreagă, care de regulă nu muncesc mai mult de 20 de ore pe săptămână sunt socotiți ca având o fracțiune de normă de 50{868c5db561bf08a49bcbd812884fbc7dcbff688f43b86e6573db64287a77b798}.
• Angajații care nu muncesc mai mult de 30 de ore pe săptămână sunt socotiți ca având o fracțiune de normă de 75{868c5db561bf08a49bcbd812884fbc7dcbff688f43b86e6573db64287a77b798}.
• Ucenicii nu sunt considerați angajați în scopul Legii de protecție împotriva concedierii.

Exemplu: Într-o întreprindere lucrează 6 persoane, fiecare cu câte 39 de ore pe săptămână (6), 2 persoane cu câte 32 de ore pe săptămână (2×0,75), o persoană cu 15 ore pe săptămână (0,5) și doi ucenici cu câte 20 de ore pe săptămână (0). Întreprinderea are deci 8 angajați (6+1,5+0,5), deci Legea de protecție împotriva concedierii nu se aplică.

Când este admisibilă o încetare a contractului de muncă fără preaviz?
O încetare a contractului de muncă fără preaviz este admisibilă doar în cazurile în care continuarea raportului de muncă ar fi inacceptabilă pentru angajator sau pentru angajat. Relația de încredere între angajat și angajator trebuie să fie distrusă în așa măsură încât să excludă o încetare reglementară a contractului.

Exemple pentru motive de concediere:
• Angajatul refuză cu perseverență să lucreze, este mereu nepunctual, simulează inabilitatea de a lucra datorită unei îmbolnăviri.
• Angajatul trădează secretele întreprinderii, încalcă în mod perseverent regulile de protecție a muncii sau alte obligații secundare.
• Angajatul jignește colegi sau superiori la locul de muncă.
• Angajatul comite infracțiuni sau este bănuit de a fi comis o infracțiune.

Exemple pentru motive de demisie:
• Pe parcursul unei perioade mai lungi de timp angajatorul plătește prea puțin din salariu sau nu plătește deloc.
• Angajatorul pune viața sau sănătatea angajatului în pericol.
• Angajatorul comite infracțiuni cu privire la angajat.

Încetarea contractului de muncă fără preaviz presupune aproape întotdeauna existența unui avertisment prealabil care nu a avut efect – și din partea angajatului către angajator. Adică persoana în cauză trebuie să fi fost atenționată în prealabil asupra comportamentului său greșit. În anumite cazuri însă, de exemplu în situația comiterii unei infracțiuni, avertismentul nu mai este necesar.

În întreprinderile în care există un Comitet de întreprindere („Betriebsrat”), acesta trebuie informat de către angajator cu privire la orice concediere. În anumite cazuri, Comitetul de întreprindere („Betriebsrat”) se poate împotrivi unei concedieri.

Căror persoane nu li se aplică salariul minim?
Următoarelor grupe de persoane nu li se aplică salariul minim:
• tinerii care se află în procesul de dobândire a unei calificări inițiale ca pregătire pentru o formare profesională, sau a unei alte pregătiri profesionale conform Legii formării profesionale,
• voluntarii,
• tinerii sub 18 ani care nu au absolvit încă o formare profesională,
• ucenicii – indiferent de vârstă – care se află în procesul de formare profesională,
• persoanele aflate de multă vreme în șomaj, pentru primele 6 luni de activitate lucrativă după ieșirea din șomaj,
• stagiarii care absolvă un stagiu de practică obligatoriu în cadrul educației școlare sau universitare,
• stagiarii care efectuează un stagiu de practică voluntar în scopul orientării pe piața muncii sau înainte de a începe studiile universitare. Stagiul nu are voie să dureze mai mult de 3 luni de zile.

Din ce motive se poate opune unei concedieri Comitetul de întreprindere („Betriebsrat”)?
Comitetul de întreprindere („Betriebsrat”) se poate opune unei concedieri în decurs de o săptămână, în cazul unei concedieri reglementare și în decurs de 3 zile, în cazul unei concedieri fără preaviz, în următoarele condiții:
• dacă angajatul care a fost concediat ar putea rămâne angajat, însă pe o altă poziție,
• dacă angajatorul nu a respectat îndeajuns principiile sociale din cadrul alegerii sociale pe parcursul concedierii dictate de exigențele întreprinderii,
• dacă nu au fost respectate directivele stabilite de comun acord cu Comitetul de întreprindere,
• dacă o continuare a raportului de muncă ar fi posibilă în condițiile unor măsuri rezonabile de recalificare sau de perfecționare – cu condiția ca angajatul concediat să fie de acord.

Există uneori ore în timpul muncii în care nu pot face nimic, deoarece aștept să primesc materiale de lucru sau să mi se dea o sarcină. Sunt considerate acestea drept timp de lucru?
Prin timp de lucru se înțelege fiecare oră în care stați la dispoziția angajatorului. Aici sunt incluse și „perioadele de așteptare” pentru a vă fi livrate materiale de lucru, pentru ca oaspeții să părăsească hotelul, camionul să fie încărcat și descărcat etc. Și timpul de gardă în domeniul îngrijirii, în care trebuie să vă aflați în apropierea persoanelor în vârstă sau bolnave este considerat timp de muncă.

La ce trebuie să fiu atent în cadrul muncii de probă?
Propunerea de a efectua muncă de probă neplătită este probabil neserioasă în cazurile în care:
• are loc înaintea unui prim interviu pentru ocuparea postului;
• munca de probă ar urma să dureze mai mult de 5 zile;
• nu vă sunt explicate procesele de derulare a muncii și nu aveți persoane de contact cărora le puteți pune întrebări;
• nu vi se dă un contract de muncă provizoriu, chiar dacă îl solicitați;
• angajatorul vă dă instrucțiuni concrete cu privire la ceea ce trebuie rezolvat și până când; sunteți obligat să respectați un anume program de lucru și să fiți prezent la anumite locuri de muncă.

Sigurul scop al muncii de probă este să vă faceți o idee despre cum funcționează firma și să faceți prime experiențe cu munca în acea firmă. Îndată ce sunteți însă obligat să respectați anumite pauze sau indicații exacte de muncă din partea angajatorului, se poate considera că deja aveți un raport de muncă.

Aveți impresia că angajatorul are constant de profitat de pe urma lucrului dumneavoastră dar că în rest nu primiți niciun sprijin din partea acestuia? Sau sunteți tratat exact la fel ca și ceilalți angajați și realizați în permanență activități similare cu cele ale acestora?
• În acest caz vă puteți da angajatorul în judecată pentru plata salariului pentru munca depusă.
Atenție: Dacă doriți să vă dați în judecată angajatorul pentru plata salariului, în general va trebui să prezentați tribunalului dovezi cu privire la existența unui raport de muncă.
Dacă tribunalul decide că într-adevăr este vorba despre un raport de muncă, angajatorul trebuie să vă plătească salariul. Dacă dorește să vă concedieze, acesta trebuie să respecte termenele legale de preaviz (4 săptămâni pentru data de 15 ale lunii sau pentru sfârșitul lunii).
• Atenționați-vă angajatorul cu privire la aceste prevederi legale și rugați-l să vă angajeze. Dacă vă refuză, nu ar mai trebui să prelungiți munca de probă.

Mi se aplică regulamentele unui contract colectiv de muncă?
În Germania, contractele colective de muncă reglementează condițiile de muncă ale angajaților: de exemplu nivelul remunerației, concediul minim de odihnă etc. De cele mai multe ori regulamentele contractelor colective de muncă sunt mai avantajoase pentru lucrători decât regulamentele legale. Contractele colective de muncă pot de exemplu stipula mai multe zile de concediu sau un salariu minim mai ridicat.

Dispozițiile unui contract colectiv de muncă la nivel național se aplică tuturor angajaților care sunt membri de sindicat și al căror angajator cade sub incidența unui contract colectiv de muncă sindical. Dacă dumneavoastră nu sunteți membru de sindicat, vi se aplică un contract colectiv de muncă doar dacă în contractul dumneavoastră individual de muncă este stipulat că:
• se aplică un anumit contract colectiv de muncă sau
• raportul dumneavoastră de muncă se află sub incidența unui contract colectiv de muncă cu caracter general.

Sfat: Dacă în contractele colegilor dumneavoastră germani există astfel de clauze, aveți și dumneavoastră dreptul de a-i cere angajatorului să le preia în contractul dumneavoastră individual de muncă.

Mi se aplică și mie principiile egalității de tratament, chiar dacă sunt angajat al unei agenții de muncă temporară?
Tratamentul egal între cetățenii UE și cei germani se aplică în totalitate și angajaților prin agenții de muncă temporară. Prevederile legilor germane, în special cele ale Legii de ocupare a forței de muncă temporare (AÜG), sunt valabile indiferent dacă o agenție de muncă temporară germană angajează personal german sau străin.

Sfat: Cereți agenției la care sunteți angajat Broșura cu îndrumări a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă germane („Bundesagentur für Arbeit”) pentru angajații prin agenții de muncă temporară și cereți de asemenea o confirmare a celor mai importante condiții de muncă în limba dumneavoastră maternă. Agenția este obligată să vă pună la dispoziție aceste documente.

Informații mai detaliate despre ocuparea forței de muncă temporară găsiți pe pagina web a Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) germane.

Primesc salariul minim, dar colegul meu câștigă un salariu dublu. Este corect acest lucru?
Dacă într-un anumit sector salariul obișnuit este de 18,00 €, conform unui contract colectiv de muncă iar dumneavoastră primiți un salariu minim de 9,00 €, în anumite condiții remunerarea dumneavoastră poate fi considerată „imorală”. Se vorbește despre o „remunerare imorală” dacă aceasta nu atinge două treimi din remunerarea obișnuită, conform contractului colectiv de muncă aplicabil. O orientare cu privire la nivelurile obișnuite ale salariilor, conform contractelor colective de muncă în diferite sectoare și profesii puteți găsi aici. În exemplul dat, dacă salariul obișnuit, conform contractului colectiv de muncă, este de 18,00 €, salariul dumneavoastră ar trebui să atingă cel puțin 12,00 €. Va trebui însă să dovediți că angajatorul v-a plătit cu bună știință mai prost decât pe ceilalți. În cazul în care nu sunteți sigur dacă remunerarea dumneavoastră este „imorală” sau nu, consultați un centru de consiliere din apropiere.

Îi este permis unui angajator să îmi ofere un contract de muncă pe perioadă determinată care cuprinde doar perioada de probă?
Da, acest lucru este permis. În astfel ce cazuri, dacă la încheierea perioadei de probă angajatorul dorește să continue raportul de muncă, va trebui să încheie cu dumneavoastră un nou contract individual de muncă. Dacă acest lucru nu se întâmplă, raportul de muncă încetează odată cu încheierea perioadei de probă.

Șeful nu este mulțumit de prestația mea la muncă, mi se cuvine totuși salariul minim?
Angajatorul trebuie să plătească salariul minim chiar dacă nu este mulțumit de prestația dumneavoastră. Chiar dacă nu atingeți pragurile indicate de acesta (de exemplu un număr de camere în care ați făcut curățenie sau un număr de pachete împachetate pe oră), aveți totuși dreptul la salariul minim.

(SUBPAGINA 10)
SINDICATE
1. Calitatea de membru de sindicat
Sindicatele sunt comunități solidare care promovează în mod activ drepturile angajaților. La nivel politic, sindicatele reclamă condiții echitabile de muncă și de plată, precum și protecția celor mai slabi.
Ca cetățean al UE puteți deveni membru de sindicat în Germania și vă puteți exercita drepturile sindicale, la fel ca și cetățenii germani. Aceste drepturi conțin accesul la structurile administrative și de conducere ale sindicatelor, precum și dreptul activ și pasiv la vot.
Calitatea de membru de sindicat aduce cu sine multe avantaje, mai ales în domeniul protecției juridice:
Membrilor le sunt oferite în mod gratuit consiliere juridică și reprezentare prin avocat în următoarele domenii:

• Legislația muncii (salariu, concediu, încetarea contractului de muncă etc.)
• Case de asigurări de sănătate și îngrijire, asigurări de șomaj și de pensii (cazuri de boală, accident de muncă, accident pe drumul spre sau dinspre muncă),
• alte teme ale legislației sociale și administrative.

Atenție: Pentru a putea beneficia în mod gratuit de consilierea juridică sau de reprezentarea prin avocat trebuie să fi fost cel puțin 3 luni membru al sindicatului respectiv și să vă fi plătit cotizația de membru.

2. Cotizația de membru
De regulă, cotizația de membru este de 1{868c5db561bf08a49bcbd812884fbc7dcbff688f43b86e6573db64287a77b798} din salariul mediu brut. O cotizație redusă plătesc studenții, pensionarii și șomerii care se află în căutarea unui loc de muncă. Aceasta este calculată în mod diferit de către fiecare sindicat.
Calitatea de membru de sindicat aduce cu sine și multe alte avantaje alte avantaje pe lângă protecția juridică. Mai multe informații despre această temă găsiți în FAQ.
Calitatea de membru de sindicat vă întărește de asemenea legăturile în întreprindere. Prin aceasta contribuiți la promovarea unor condiții de muncă mai echitabile în tot sectorul de activitate în care lucrați.
Federația Sindicatelor din Germania (DGB) are 8 sindicate membre. Dacă nu știți care sindicat este răspunzător pentru dumneavoastră puteți deveni membru al unui sindicat și prin intermediul Federației Sindicatelor din Germania (DGB).

3. Contractele colective de muncă
Contractele colective de muncă au ca obiect drepturi importante de muncă, pe care vă puteți baza ca angajat. În general este vorba despre pretenții la plata unui anumit salariu și remunerare sau a unor sporuri pentru ore suplimentare sau muncă în zile de sărbătoare. Dar adeseori în contractele colective de muncă sunt stabilite și alte pretenții de natură financiară, de exemplu pretenția la plata unei compensații, a unui supliment de salariu cu ocazia Crăciunului sau cu ocazia concediului etc.

Un contract colectiv de muncă se poate aplica asupra contractului dumneavoastră individual de muncă în următoarele cazuri:
• Un contract colectiv de muncă este valabil pentru dumneavoastră dacă sunteți membru al unui sindicat care a încheiat acel contract colectiv și dacă angajatorul dumneavoastră cade sub incidența acelui contract colectiv. Angajatorul cade sub incidența unui contract colectiv de muncă dacă este membru al unei asociații patronale sau a încheiat el însuși un contract colectiv cu sindicatul.
• Un contract colectiv este valabil pentru dumneavoastră și dacă ați stabilit acest lucru cu angajatorul prin contractul dumneavoastră individual de muncă. În acest caz nu are importanță dacă dumneavoastră sunteți membru de sindicat sau angajatorul dumneavoastră membru al unei asociații patronale.
• Un contract colectiv de muncă este valabil pentru dumneavoastră și dacă a fost declarat ca având un caracter general de către Ministerul Federal al Muncii și Protecției Sociale. Nici în acest caz nu are importanță dacă dumneavoastră sunteți membru de sindicat și angajatorul membru al unei asociații patronale. Aici puteți găsi toate contractele colective cu caracter general.

Atenție: Contractele colective de muncă sunt aplicabile și dacă dumneavoastră sau angajatorul dumneavoastră nu aveți cunoștință de acestea. Pretențiile care decurg din contractele colective se prescriu după o anumită perioadă sau decad datorită unor termene de decădere. De aceea este important să aflați dacă asupra raportului dumneavoastră de muncă sunt aplicabile contracte colective de muncă și dacă da, care.

4. Comitetul de întreprindere („Betriebsrat”)
În Germania nu există organizații sindicale de bază în întreprindere. În locul acestora, Comitetele de întreprindere („Betriebsräte”) sunt cele mai importante persoane de contact dacă întâmpinați probleme în întreprindere. Acestea lucrează la rândul lor în strânsă cooperare cu sindicatele.

Comitetul de întreprindere („Betriebsrat”) reprezintă interesele angajaților întreprinderii. Acesta monitorizează respectarea de către angajator a legilor în vigoare, a dispozițiilor de protecție a muncii, a contractelor colective de muncă și a acordurilor de întreprindere. În plus, Comitetul de întreprindere („Betriebsrat”) promovează în mod activ egalitatea de tratament a angajaților și integrarea angajaților străini în întreprindere.

Pentru a-și putea împlini atribuțiile, Comitetul de întreprindere („Betriebsrat”) deține anumite competențe și posibilități organizaționale în întreprindere.
Comitetul de întreprindere („Betriebsrat”)
• trebuie să își dea acordul cu privire la orice nouă angajare,
• trebuie să își dea acordul cu privire la orice nouă angajare,
• are grijă să fie implementată o încadrare profesională echitabilă din punct de vedere al remunerării,
• are dreptul de a participa la decizii privind condițiile de muncă (orele de început și de sfârșit ale programului de lucru, timpul de pauză, orele suplimentare, regimuri de gardă, posturi cu norme parțiale etc.)
• promovează în mod activ drepturile ucenicilor,
• are grijă să fie implementate măsurile de protecție a muncii și sănătății la locul de muncă,
• poate solicita implementarea de măsuri contra rasismului și xenofobiei în întreprindere.

Dacă în întreprinderea în care lucrați nu există un Comitet de întreprindere („Betriebsrat”), dumneavoastră puteți fonda unul. Mai multe informații despre această temă găsiți în FAQ.

Dacă sunteți membru al unui Comitet de întreprindere („Betriebsrat”) beneficiați de o protecție specială împotriva concedierii. Concedieri reglementare a membrilor Comitetelor de întreprindere („Betriebsräte”) sunt complet interzise. Această protecție împotriva concedierii se aplică din momentul candidaturii și durează încă un an după terminarea mandatului în Comitetul de întreprindere („Betriebsrat”).

Comitetul de întreprindere poate încheia acorduri de întreprindere cu angajatorul. Acestea sunt regulamente generale, adică aplicabile tuturor angajaților unei întreprinderi sau unor anumite grupuri de angajați, care au la bază un contract între angajator și Comitetul de întreprindere („Betriebsrat”). Acordurile de întreprindere conțin multe regulamente care stabilesc drepturile și obligațiile dumneavoastră în calitate de angajat. Acestea pot cuprinde de exemplu principii generale cu privire la concedii sau planificări de concedii pentru anul în curs, orare de lucru, sisteme de înregistrare a timpului de lucru, regulamente cu privire la pauze dar și norme de comportament cu colegii sau cu clienții.
Multe acorduri de întreprindere sunt importante și din punct de vedere financiar, deoarece pot stabili pretenții de plată, de exemplu a unor comisioane, sporuri salariale sau plăți care rezultă din realizarea țelurilor unui plan anual.

Întrebări frecvente si răspunsuri
Ce avantaje decurg din calitatea de membru de sindicat?
Pe lângă consilierea juridică gratuită, ca membru de sindicat vă bucurați de următoarele avantaje:
• Prestații conform contractelor colective de muncă
Membrii de sindicat au dreptul să primească prestațiile stabilite în contractele colective de muncă.
• Sprijin în conflictele între semnatarii contractelor colective
Sprijin pentru membri în cazuri de grevă, grevă patronală și sancționări.
• Calificare și perfecționare
Ofertă de seminarii și măsuri de perfecționare cu teme relevante social sau pentru activitatea în întreprindere.
• Consiliere și informare
Informații gratuite (de exemplu broșuri informaționale și reviste) pe teme juridice importante și actuale. Posibilitatea unei consilieri personale.
• Servicii speciale și condiții particulare / asigurare contra accidentelor survenite în timpul liber
Condiții particulare opționale pentru membrii în anumite sindicate cu privire la asigurări sau călătorii.

Ce este un contract colectiv de muncă?
Un contract colectiv de muncă este un contract încheiat între un sindicat și o asociație patronală sau un singur angajator. Un Comitet de întreprindere („Betriebsrat”) sau un grup de angajați nu pot încheia un contract colectiv de muncă. Contractul colectiv de muncă reglementează condițiile de muncă ale contractelor de muncă individuale care cad sub incidența sa. Condițiile de muncă reglementate în contractele colective de muncă sunt mai ales nivelul salariului, programul de lucru, concediul, dreptul la indemnizații speciale etc. Pe lângă acestea, contractele colective de muncă reglementează și pauzele, perioadele de probă, termenele de preaviz pentru rezilierea contractului și termenele de decădere.

Există următoarele categorii de contracte colective de muncă:
• Contracte colective – cadru („Manteltarifvertrag”/„Rahmentarifvertrag”)
În acest contract sunt stabilite toate regulile de bază cu privire la programul de lucru, termene deosebite de preaviz sau durata concediului. În acesta sunt enumerate grupuri salariale și de remunerare conform cărora angajații sunt plătiți. Aici pot fi reglementate și îndatoriri, ca de exemplu angajarea ucenicilor după terminarea formării profesionale.
• Contracte colective la nivel teritorial sau de asociație („Flächen- oder Verbandstarifvertrag”)
Aceasta este forma tipică a unui contract colectiv în Germania. Contractul poate fi încheiat la alegere la nivelul întregii țări, la nivelul anumitor landuri sau doar al unui land. Este limitat din punct de vedere regional.
• Contracte colective la nivel de firmă („Firmen- oder Haustarifvertrag”)
Acest tip de contract este valabil doar pentru firma respectivă. În industria de automobile (de exemplu la Volkswagen sau BMW) se negociază întotdeauna astfel de contracte colective.
• Contracte colective la nivel de sector economic („Branchentarifvertrag”)
Contractul colectiv la nivel de sector economic este încheiat între sindicatul și asociația patronală care reprezintă sectorul economic respectiv, de exemplu industria chimică.
• Contracte colective de remunerare („Vergütungstarifvertrag”)
Acest contract colectiv este numit și „Entgelttarifvertrag” și stabilește nivelul salariului pe care un angajat îl primește pentru prestația sa. Tipul acesta de contract este cunoscut de către mulți angajați drept contract colectiv salarial („Lohntarifvertrag”). Un contract colectiv salarial împiedică remunerarea unui angajat sub nivelul stabilit. Componente speciale ale salariului cum ar fi suplimentul de salariu cu ocazia Crăciunului nu sunt reglementate întotdeauna în contractele colective de remunerare. Pentru acestea sunt încheiate adeseori contracte colective de muncă deosebite.

Cum poate fi fondat un Comitet de întreprindere („Betriebsrat”)?
În principiu, angajații unei întreprinderi cu 5 angajați cu drept de vot au dreptul de a fonda un Comitet de întreprindere („Betriebsrat”). Angajații cu drept de vot sunt aceia care au împlinit 18 ani. Angajații agențiilor de muncă temporară care lucrează în întreprindere au drept de vot abia după 3 luni de prezență în întreprinderea căreia le-au fost „închiriați”.
Comitete de întreprindere („Betriebsräte”) există doar acolo unde există destui angajați activi care se hotărăsc să le fondeze. Toți angajații care candidează și care au cel puțin 6 luni de apartenență la întreprindere pot fi aleși ca membrii ai Comitetului de întreprindere („Betriebsrat”). Cetățenia și adresa de domiciliu nu sunt relevante.

Atenție: Angajații agențiilor de muncă temporară nu pot candida în întreprinderea căreia îi sunt „închiriați”. Aceștia pot însă candida în agenția de muncă temporară cu care au relația directă de muncă.

Numărul membrilor unui Comitet de întreprindere („Betriebsrat”) depinde de numărul total al angajaților cu drept de vot în întreprindere.
Membrii Comitetului de întreprindere („Betriebsrat”) sunt aleși în mod democratic de către angajați în cadrul unei proceduri de alegere prestabilite. De aceea este recomandabilă contactarea unui sindicat care să ofere sprijin angajaților pe parcursul pregătirilor pentru fondarea unui Comitet de întreprindere („Betriebsrat”). În acest scop vă puteți îndrepta către sindicatul dumneavoastră sau, dacă nu sunteți membru de sindicat, către biroul local al Federației Sindicatelor din Germania (DGB). Acolo aflați cine este persoana de contact responsabilă.

(SUBPAGINA 11)
FORME DEOSEBITE DE MUNCĂ
1. Lucrători detașați
Se vorbește despre lucrători detașați când o firmă prestează servicii în mod temporar în altă țară și pentru a putea face acest lucru își aduce cu sine angajații, tot în mod temporar, adică îi detașează în cealaltă țară.

Legislația muncii
Dacă aveți un contract de muncă cu un angajator care își are sediul în țara dumneavoastră de origine și ați fost detașat de către acesta în mod temporar în Germania, în principiu, dreptul muncii din țara de origine rămâne valabil și în continuare pentru dumneavoastră. În anumite domenii însă veți putea face uz de reglementările dreptului muncii german, dacă acestea sunt mai avantajoase pentru dumneavoastră. Acestea sunt îndeosebi:
• salariul minim legal cu caracter general sau anumite salarii minime conform contractelor colective de muncă declarate general obligatorii
• Reglementări privind programul de lucru, concediul, protecția mamelor și protecția muncii.

Atenție: În cazul detașărilor care durează mai mult de o lună de zile, angajatorul trebuie să vă elibereze un document care cuprinde condițiile esențiale ale detașării (contract de detașare). Aveți grijă să primiți un astfel de contract de detașare din partea angajatorului dumneavoastră.

Dacă sunteți detașat în Germania și aveți probleme cu angajatorul care își are sediul în străinătate vă puteți adresa în Germania unui centru de consiliere specializat pe tema detașării.

Atenție: Dacă doriți să vă reclamați dreptul la standardele minime germane pe cale judecătorească, puteți face acest lucru în Germania în cadrul tribunalelor pentru litigii de muncă. Pretenții care rezultă însă din contractul dumneavoastră individual de muncă vor trebui fi reclamate în justiție în țara dumneavoastră de origine.

Legislația securității sociale
Dacă detașarea dumneavoastră durează un maxim de 24 de luni de zile, în mod normal veți rămâne asigurat social în țara de origine a detașării. Plata asigurărilor sociale în țara de origine a detașării este dovedită prin Documentul portabil A1, pe care îl primiți de la autoritatea competentă pentru asigurările sociale.

În cazul asigurării medicale există însă o deosebire: în caz de boală puteți beneficia de tratament și în țara în care sunteți detașat (țara gazdă). În vederea acestui lucru îndreptați-vă înainte de părăsirea țării de origine către casa dumneavoastră de asigurări de sănătate de acolo. Dacă veți avea reședința doar în mod temporar pe teritoriul Germaniei sau dacă vă transferați complet reședința va trebui să solicitați, după cum este cazul, cardul european de asigurat sau formularul S1.

Aveți nevoie de cardul european de asigurat dacă veți avea reședința doar în mod temporar pe teritoriul Germaniei. Cu acesta veți putea beneficia de tratamentul medical necesar, atât timp cât vă aflați pe teritoriul Germaniei.

Aveți nevoie de formularul S1, dacă vă transferați complet reședința pe teritoriul Germaniei. Adică dacă șederea dumneavoastră în Germania are un caracter permanent. De exemplu, dacă vă mutați împreună cu familia pentru mai mult timp în Germania. Formularul S1 trebuie prezentat unei case de asigurări de sănătate publice din Germania. Prin acesta veți avea acces la asistență medicală completă în Germania.

Atenție: Încheierea unei asigurări de sănătate pentru călătorii nu este necesară pentru munca în străinătate.

Și impozitul pe salariu îl veți plăti pentru început în continuare în țara de origine. Dacă lucrați însă mai mult de 183 de zile în Germania, veți deveni impozabil doar în Germania.

2. Lucrători frontalieri
Lucrătorii frontalieri sunt angajați care nu lucrează în țara UE în care locuiesc, dar care se întorc cel puțin o dată pe săptămână la locul de domiciliu.

În principiu, aceștia sunt supuși legislației securității sociale a statului în care lucrează.

Există însă reguli deosebite în următoarele situații:
• Caz de boală: În acest caz aveți dreptul de a alege în ce stat veți beneficia de asistență medicală: în cel în care lucrați sau în cel în care locuiți. Mai multe informații găsiți într-un ghid al Oficiului German de Legătură privind Asigurările de Sănătate în Străinătate (DVKA).
• Șomaj: Veți primi prestații ale asigurării de șomaj în statul în care locuiți. Pentru a face dovada perioadelor de plată a asigurărilor în Germania, aveți nevoie de certificatul PD U1 din partea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”) germane. În cazul în care cuantumul indemnizației de șomaj depinde de venitul dumneavoastră, calculul acesteia se va face în baza venitului pe care l-ați avut în ultimul stat în care ați lucrat.

Sfat: Dacă lucrați în Germania ca lucrător frontalier aveți de regulă dreptul la alocație pentru copii și la alte prestații familiale germane.

3. Lucrători sezonieri
Lucrătorii sezonieri muncesc în întreprinderi care în anumite anotimpuri au nevoie pentru o perioadă limitată de timp de mulți lucrători. Aceștia primesc pentru această perioadă contracte de muncă pe perioadă determinată.

Angajații cu contracte de muncă pe perioadă determinată nu au voie să fie tratați mai prost decât angajați similari care dețin un contract de muncă pe perioadă nedeterminată. De asemenea, aceștia trebuie să fie tratați exact la fel ca și angajații germani. Acest lucru este valabil cu privire la condițiile de muncă, de exemplu remunerare, concediere, program de lucru, concediu și sărbători, protecția sănătății precum și securitatea la locul de muncă.
Lucrătorilor sezonieri li se cuvin de asemenea și salariul minim legal, respectiv eventuale salarii minime sectoriale corespunzătoare, conform contractelor colective de muncă.

Atenție: Din salariu pot fi reținute anumite cheltuieli. Dacă nu sunteți sigur cu privire la dreptul angajatorului de a vă reține din salariu anumite sume pentru cazare și mâncare, vă puteți informa cu privire la sumele maxime care pot fi reținute pe pagina web a Direcției Vamale („Zoll”).

De asemenea, aveți dreptul la alocație pentru copii în Germania, dacă pe perioada activității în Germania sunteți supus nelimitat impozitării pe venitul personal.

4. Au-Pair
Dacă lucrați în Germania ca Au-Pair, cădeți de regulă ca angajat sub incidența liberei circulații a lucrătorilor. Beneficiați de dreptul la libera circulație și de drepturi de angajat. Însă o activitate în regim Au-Pair poate avea loc și în cadrul unui raport special de asistență. În acest caz beneficiați de dreptul la libera circulație în calitate de cetățean inactiv al UE cu resurse proprii de existență.

Raportul special de asistență se caracterizează prin anumite particularități:
• Vârsta persoanei care lucrează ca Au-Pair trebuie să fie între 18 și 27 de ani.
• Șederea va avea ca scopuri principale învățarea limbii și dobândirea de cunoștințe cu privire la cultura germană.
• Persoana care lucrează ca Au-Pair va fi integrată în familia gazdă ca și propriul copil.
• Îndatoririle ambelor părți cu privire la programul de lucru, timpul liber, bani de buzunar trebuie reglementate în formă scrisă și respectate.
• În special, muncile casnice ușoare sau îngrijirea copiilor, inclusiv ca bonă, nu au voie să se extindă peste 6 ore pe zi, respectiv 30 de ore pe săptămână.
• Persoana care lucrează ca Au-Pair are dreptul la cel puțin o zi liberă pe săptămână (care cel puțin o dată pe lună este o zi de duminică) și la cel puțin 4 seri libere pe săptămână.
• Pe lângă punerea la dispoziție gratuită a cazării și a meselor, familia gazdă trebuie să plătească și bani de buzunar, care însă nu au voie să depășească suma de 260 € pe lună.
• Familia gazdă trebuie să învoiască persoana care lucrează ca Au-Pair de la muncă în scopul participării acesteia la cursuri de limbă, practici religioase, evenimente culturale și excursii și trebuie să contribuie cu 50 € pe lună la costurile cursurilor de germană la care participă aceasta.
• Persoana ca lucrează ca Au-Pair are dreptul la 4 săptămâni de concediu de odihnă plătit pe an (dacă lucrează o perioadă mai scurtă decât un an: 2 zile lucrătoare pentru fiecare lună completă).
• Familia gazdă trebuie să asigure persoana care lucrează ca Au-Pair pentru cazurile de boală, de accident, în care aceasta rămâne însărcinată sau naște.

5. Munca independentă
Dacă doriți să desfășurați o activitate independentă în Germania, puteți găsi informații cuprinzătoare privitoare la primii pași necesari pe Portal de antreprenoriat al Ministerului Federal al Economiei și Energiei. Portalul oferă în special o privire de ansamblu asupra procedurii de fondare a unei firme, a înregistrărilor necesare și multe informații, liste de verificare și programe educaționale cu privire la antreprenoriat și la activitatea independentă.

Particularitățile desfășurării unei activități independente în Germania sunt:
• Dacă doriți să desfășurați o activitate lucrativă într-o profesie liberală, de exemplu ca medic, artist sau arhitect, nu este necesar să înregistrați o activitate lucrativă independentă („Gewerbe”). Va trebui însă neapărat să contactați Camera profesională responsabilă pentru profesia respectivă și să vă informați cu privire la eventuale condiții de autorizare. Persoanele care desfășoară o activitate lucrativă într-o profesie liberală („Freiberufler”) vor trebui doar să solicite eliberarea unui cod de identificare fiscală („Steuernummer”) de la Administrația Financiară („Finanzamt”).
• În domeniul meșteșugăresc există de asemenea condiții speciale de autorizare. Dacă doriți să desfășurați ca independent un meșteșug care necesită aprobare, veți avea nevoie de o autorizație excepțională pentru a vă putea înscrie în registrul meșteșugăresc („Handwerksrolle”). Conform formei legale pe care o alegeți, firma va trebui înscrisă prin act notarial și în registrul electronic de comerț.
• Înregistrarea unei activități lucrative independente
Dacă firma pe care doriți să o fondați desfășoară o așa-numită activitate lucrativă independentă („Gewerbe”), atunci primul pas va trebui să fie înregistrarea acesteia la Biroul de Autorizare a Activităților Comerciale („Gewerbeamt”). Biroul responsabil depinde de sediul social al întreprinderii, nu de adresa domiciliului dumneavoastră. Costurile acestei înregistrări depind de regiunea în care vă aflați și pot ajunge până la 70 €. Puteți găsi aici Biroul de Autorizare a Activităților Comerciale („Gewerbeamt”) responsabil.
• Solicitarea unui cod de înregistrare fiscală („Steuernummer”)
Codul de înregistrare fiscală este eliberat de către Administrația Financiară („Finanzamt”), care este informată automat de către Biroul de Autorizare a Activităților Comerciale („Gewerbeamt”) cu privire la înregistrarea unei activități lucrative independente („Gewerbeanmeldung”). Veți primi prin poștă formularele de cerere din partea Administrației Financiare („Finanzamt”). Acest lucru durează însă între 4 și 6 săptămâni

Sfat: Puteți reduce semnificativ timpul de așteptare dacă solicitați personal codul de înregistrare fiscală („Steuernummer”) la Administrația Financiară („Finanzamt”).

• Facturi
Pentru fiecare serviciu prestat sunteți obligat să întocmiți o factură.
• Declarație fiscală
Ca independent sunteți obligat să țineți evidența tuturor veniturilor și cheltuielilor pe care le aveți și să predați Administrației Financiare („Finanzamt”) anual o declarație fiscală, indiferent dacă pe parcursul anului ați realizat profit sau nu. În caz contrar, Administrația Financiară („Finanzamt”) vă va estima de la sine cifra de afaceri și profitul, ceea ce s-ar putea solda cu obligația ulterioară de plată a unor impozite ridicate.
• Asigurare medicală
Ca independent va trebui să vă ocupați singur și de plata asigurării dumneavoastră medicale.

Atenție: Dacă raportul dumneavoastră de muncă într-o firmă germană este încadrat în categoria activității lucrative independente și considerat ca atare, dumneavoastră desfășurați însă în mod real o activitate de angajat avem de-a face cu o așa-numită „independență fictivă”.

Dacă în realitate raportul dumneavoastră de muncă este unul dependent, vi se aplică toate dispozițiile legale care privesc angajații. Raportul dumneavoastră de muncă va fi continuat iar dumneavoastră veți fi tratat ca un angajat. Dacă autoritățile sau un tribunal constată că nu lucrați ca independent ci ca angajat vor exista consecințe legale.

Dacă desfășurați o activitate lucrativă independentă dar venitul pe care îl obțineți nu este suficient pentru a vă întreține pe dumneavoastră sau familia dumneavoastră cu care locuiți împreună, puteți beneficia de prestații conform cărții a II-a a Codului social german (SGB II).

Întrebări frecvente si răspunsuri
Activez ca independent pentru o întreprindere în Germania. Cum îmi pot da seama dacă în realitate sunt de fapt angajat? Ce consecințe legale ar avea constatarea unui statut de angajat?
Statutul dumneavoastră de angajat sau de independent în cadrul unui raport de muncă nu depinde exclusiv de terminologia folosită în contract, ci și de conținutul real și de metodele de executarea ale activității. Există o relație de angajare dacă o persoană (angajatul) subordonată unei alteia (angajatorul) și față de care se află într-un raport de dependență personală este obligată să exercite o activitate conform unor criterii stabilite de către altcineva și a unor indicații primite. Angajatorul are dreptul de a da astfel de indicații cu privire la conținutul, modul de executare, orarul și locul desfășurării activității. Persoanele subordonate indicațiilor unor terți sunt cele care nu pot lua decizii independente asupra modului de executare a unei activități și a propriului program de lucru. Pentru a putea stabili dacă un raport de muncă este unul de angajare, va fi necesară o analiză de ansamblu a tuturor circumstanțelor unui caz individual.

Puteți recunoaște un raport de angajare de exemplu după următoarele criterii:
• urmați indicațiile persoanei sau firmei cu care ați încheiat contractul,
• nu puteți decide singur când și unde lucrați,
• nu aveți un sediu propriu al firmei dumneavoastră, ci lucrați exclusiv la sediul firmei cu care aveți contractul, fiind integrat complet în procesele interne de muncă ale acesteia,
• lucrați pentru un singur comitent,
• sunteți remunerat pe oră.

În cazul în care nu sunteți sigur dacă statutul dumneavoastră este unul de angajat, adresați-vă unui centru de consiliere. Căci este o mare diferență dacă lucrați ca angajat sau ca independent. Dacă reiese ulterior că de fapt ați fost angajat, angajatorul va trebui să plătească retroactiv contribuțiile pentru dumneavoastră către asigurările sociale (de pensie, de îngrijire, medicală și de șomaj) care ar fi trebuit plătite în mod normal de la început. De regulă acestea sunt reținute pe jumătate din salariul brut al angajatului (contribuțiile angajatului). Trebuie să țineți cont de acest lucru când solicitați să fiți tratat ca angajat. Angajatorul are însă dreptul de a reține retroactiv contribuțiile angajatului către asigurările sociale doar pentru ultimele 3 luni.
Alte drepturi pe care le puteți solicita angajatorului dacă se dovedește că sunteți angajat sunt:
• dreptul la continuarea plății salariului de către angajator în caz de boală,
• dreptul la concediu de odihnă plătit pentru cel puțin 4 săptămâni pe an,
• dreptul la protecție împotriva concedierii, conform Legii de protecție împotriva concedierii (KSchG) precum și conform altor reglementări legale de protecție împotriva concedierii în favoarea femeilor însărcinate și a persoanelor cu handicap grav.

Ca independent trebuie să emit o factură. Ce trebuie să conțină factura?
Dacă emiteți o factură ca independent, aceasta trebuie să conțină următoarele informații:
• numele complet și adresa firmei înregistrate ca activitate lucrativă independentă („Gewerbe”),
• numele complet și adresa destinatarului facturii,
• data și locul,
• codul dumneavoastră de înregistrare fiscală („Steuernummer„),
• numărul de ordine al facturii, compus din una sau mai multe cifre, litere sau o combinație a acestora, care vă ajută la identificarea facturii individuale,
• conținutul serviciului sau al activității prestate,
• suma netă în euro,
• cota de impozitare pe valoarea adăugată (impozitul pe cifra de afaceri, de regulă 19 la sută) și cuantumul impozitului în euro,
• în cazul în care sunteți eliberat de plata impozitului pe cifra de afaceri (în cazurile în care cifra de afaceri nu depășește 17.500 € pe an) indicați acest lucru în mod explicit,
• data până la care suma trebuie depusă pe contul dumneavoastră,
• coordonatele dumneavoastră bancare complete și corecte.

Ce trebuie să cuprindă contractul meu de detașare?
Contractul de detașare nu este un contract de muncă de sine stătător. Acesta doar completează contractul individual de muncă deja existent cu detalii privind durata activității în străinătate.
În plus, contractul de detașare trebuie să reglementeze și:
• atribuțiile angajatului detașat pentru perioada în care se află în străinătate,
• ale cui indicații trebuie să le urmeze acesta acolo,
• cui va trebui să raporteze acesta,
• eventual cuantumul suplimentar de remunerare pentru durata activității în străinătate,
• dacă angajatorul suportă integral sau parțial cheltuielile pentru o asigurare medicală adițională pentru străinătate,
• dacă și în ce măsură angajatorul suportă cheltuielile de mutare, călătorie și cazare pentru angajat și membrii familiei acestuia, precum și
• detalii privind continuarea raportului de muncă după revenirea în țară.

Cui mă pot adresa în Germania dacă am probleme cu un angajator care nu își are sediul în Germania?
Biroul Central de Informații al Administrației Vamale („Zoll”) vă pune la dispoziție informații generale cu privire la obligațiile de cooperare, înregistrare, documentare sau alte obligații conform Legii salariului minim, a Legii detașării lucrătorilor și a Legii privind ocuparea forței de muncă temporară, a căror implementare corectă este controlată de către Administrația Vamală („Zoll”) – Autoritatea de control financiar al muncii la negru („Finanzkontrolle Schwarzarbeit”). Date de contact:

Biroul central de informații
Telefon: 0351 44834-510
E-Mail: info.privat@zoll.de
Telefax: 0351 44834-590

De asemenea, mai puteți primi informații și sunând la linia telefonică pentru implementarea salariului minim a Ministerului Federal al Muncii și Protecției Sociale, la numărul de telefon: 030/60 28 00 28.

Punctele de informație enumerate mai sus nu pot oferi însă o consiliere în detaliu cu privire la cazuri individuale. Dacă aveți nevoie de o astfel de consiliere, cu privire la o problemă concretă, vă puteți adresa pe de o parte unui avocat. Pe de altă parte, vă puteți adresa centrelor de consiliere „Mobilitate echitabilă” („Faire Mobilität”) ale Federației Sindicatelor din Germania (DGB). Folosiți funcția noastră de căutare a unui centru de consiliere pentru a găsi un centru de consiliere în apropierea dumneavoastră.
Biroul central de contact al acestui proiect este în Berlin:

Faire Mobilität
DGB, Keithstr. 1–3, 10787 Berlin
Persoană de contact
Dominique John
E-Mail mobilitaet@dgb.de
Telefon (+49) 030 – 21 240 540
Mai multe informații despre proiect găsiți pe internet la: http://www.faire-mobilitaet.de/

(SUPUNEREA ÎN DREPTURI
1. Salariul
Dacă angajatorul dumneavoastră nu vă plătește salariul asupra căruia v-ați înțeles, cereți-i-l în formă scrisă. Aveți grijă să îi dați un termen de 2 săptămâni pentru a plăti. În această scrisoare trebuie să menționați perioada de muncă pentru care solicitați salariul, suma care vă este datorată, precum și datele dumneavoastră de cont bancar.

Atenție: La solicitarea salariului neplătit trebuie neapărat să respectați termenul de decădere („Ausschlussfrist”) din contractul dumneavoastră de muncă. Un termen de decădere („Ausschlussfrist”) este perioada în care trebuie să vă solicitați salariul din partea angajatorului. După încheierea acestui termen, cererile salariale se prescriu și nu mai pot fi solicitate nici de la angajator, nici în justiție. Acest termen de decădere valabil pentru dumneavoastră poate fi stabilit și în contractul colectiv de muncă aplicabil. Verificați de aceea și reglementările acestui contract.

Dacă în întreprinderea dumneavoastră există un Comitet de întreprindere („Betriebsrat”), faceți o plângere cu privire la salariul neplătit și către acesta sau către alt organ responsabil al întreprinderii (de exemplu așa-numita Persoană de încredere – „Vertrauensperson”). Și din partea acestora puteți primi sprijin pentru solicitarea salariului.

În cazul în care cu toate acestea angajatorul nu reacționează la solicitarea dumneavoastră de plată în termenul pe care i l-ați dat, vă puteți solicita salariul în justiție prin intermediul unei plângeri la Tribunalul pentru Litigii de Muncă („Arbeitsgericht”). Dacă nu cunoașteți îndeajuns limba germană pentru a putea purta un proces, tribunalul va convoca automat un interpret.

Atenție: În fața tribunalului va trebui să dovediți corectitudinea cererii dumneavoastră salariale. Notați-vă de aceea în fiecare zi orele de muncă depuse. Prezentați-le la semnat superiorului dumneavoastră sau șefului de echipă. Dacă acest lucru nu este posibil rugați-l de exemplu pe un coleg să vi le semneze. Puteți folosi în acest scop de exemplu acest Calendar de muncă pe care îl puteți descărca și imprima. Faceți de asemenea poze cu telefonul mobil. Cu cât aveți mai multe dovezi, cu atât aveți șanse mai mari de a vă primi banii.
Nu uitați să păstrați contracte individuale de muncă în formă scrisă sau alte documente cu privire la mărimea salariului precum și statele de plată primite.

2. Încetarea contractului de muncă
Atenție: Dacă ați fost concediat, aveți timp 3 săptămâni după ce ați primit concedierea pentru a formula o plângere pentru protecție împotriva concedierii („Kündigungsschutzklage”). Acest termen este valabil pentru toate concedierile, indiferent dacă acestea cad sub incidența Legii de protecție împotriva concedierii(„Kündigungsschutzgesetz”) sau nu.

Atenție: Consecințele nerespectării acestui termen sunt grave: odată cu expirarea termenului de preaviz, concedierea își produce efectele și nu mai poate fi contestată.

Puteți depune plângerea de protecție împotriva concedierii („Kündigungsschutzklage”)și personal la Tribunalul pentru Litigii de Muncă („Arbeitsgericht”), adică nu este neapărat necesar să fiți reprezentat de un avocat. O reprezentare în instanță prin avocat este obligatorie abia în a doua instanță, adică în cazurile în care Tribunalul pentru Litigii de Muncă („Arbeitsgericht”) – prima instanță – a luat o decizie care este contestată la Curtea de Apel a Landului pentru Litigii de Muncă („Landesarbeitsgericht”).
Scopul plângerii de protecție împotriva concedierii este ca Tribunalul pentru Litigii de Muncă („Arbeitsgericht”) să constate nulitatea concedierii. Dacă plângerea are succes, concedierea este declarată nulă. Ceea ce înseamnă că raportul de muncă rămâne în vigoare. Dumneavoastră trebuie să continuați să mergeți la muncă și angajatorul trebuie să vă plătească salariul.

Plângerea de protecție împotriva unei concedieri poate fi depusă și în cazul în care nu doriți continuarea raportului de muncă, ci o compensație. Nu puteți însă constrânge de la început angajatorul să vă ofere această compensație, de aceea scopul plângerii este întotdeauna constatarea nulității unei concedieri. Pe parcursul procedurii judiciare puteți ajunge cu angajatorul la o înțelegere cu privire la această compensație (așa-numita tranzacție judiciară cu compensație – „Abfindungsvergleich”).

Atenție: Solicitați susținere din partea sindicatelor, respectiv din partea altor centre de consiliere sau angajați un avocat specializat în litigii de muncă.

Plângerea poate fi depusă la acel Tribunal pentru Litigii de Muncă („Arbeitsgericht”) în a cărui jurisdicție își are domiciliul sau sediul social angajatorul sau în care a fost prestată munca, în general sau în ultima perioadă. Puteți afla care tribunal este responsabil prin Portalul de Justiție Național și al Landurilor (Registrul Judiciar). În cadrul Tribunalului pentru Litigii de Muncă („Arbeitsgericht”) există o registratură („Rechtsantragsstelle”), care preia și plângeri sau cereri depuse pe cale verbală. Nu uitați să prezentați aici contracte individuale de muncă în formă scrisă, dovezi ale programului de lucru sau alte dovezi cu privire la mărimea salariului, precum și state de plată – preferabil în copie.

Procedura judiciară va genera cheltuieli judiciare. Acestea cad în general în sarcina părții care pierde procesul. În cazul unui câștig de cauză parțial, costurile sunt împărțite proporțional.

Atenție: În prima instanță, fiecare dintre părți va purta propriile cheltuieli pentru avocat. Adică va trebui să plătiți cheltuielile pentru propriul avocat și dacă vi se dă câștig de cauză.

Dacă nu vă puteți permite cheltuielile unei proceduri judiciare puteți solicita asistență judiciară („Prozesskostenhilfe”). Asistența judiciară este posibilă în cadrul tuturor tipurilor de proceduri judiciare și de consiliere juridică, nu doar în procesele pentru litigii de muncă. Mai multe informații despre această temă găsiți în FAQ.

Angajații care sunt de cel puțin 3 luni membri ai unui sindicat beneficiază de consiliere și reprezentare juridică din partea sindicatului.

Dacă întâmpinați probleme cu autoritățile germane în cadrul exercitării drepturilor dumneavoastră ca cetățean al UE, puteți apela la serviciul gratuit al autorităților naționale SOLVIT, prezent în toate țările UE, precum și în Islanda, Liechtenstein și Norvegia. Condiția este însă ca problema adresată să aibă o legătură cu dreptul european și să nu fi fost încă adusă în fața unei instanțe judecătorești. Puteți apela la SOLVIT online, prin formularul de contact de pe pagina web a SOLVIT

3. Egalitatea de tratament
Dacă vă simțiți dezavantajat sau tratat nedrept de către angajator sau de către alți angajați ai întreprinderii vă puteți plânge mai întâi organului competent la nivel de întreprindere (de exemplu așa-numita Persoană de contact – „Vertrauensperson”). În întreprinderile în care există un Comitet de întreprindere („Betriebsrat”), un membru al acestuia poate fi chemat să vă susțină sau să medieze.
Una dintre atribuțiile Comitetului de întreprindere („Betriebsrat”) este promovarea integrării angajaților și angajatelor din străinătate în cadrul întreprinderii. De asemenea, Comitetul de întreprindere („Betriebsrat”) – împreună cu angajatorul – au obligația de a veghea ca toate persoanele care muncesc în întreprindere să fie tratate conform principiilor de drept și echitate. Este interzisă orice dezavantajare a unor persoane bazată pe criterii de rasă sau origine, proveniență sau naționalitate, religie sau concepție despre lume.

De asemenea vă puteți revendica drepturile, conform legislației muncii,
• de sistare a oricărei forme de hărțuire psihologică („Mobbing”),
• de obținere a unor daune-interese datorită unei îmbolnăviri relaționate cu situația de hărțuire psihologică („Mobbing”), dacă angajatorul se face însuși vinovat de acest tratament sau dacă intenționat sau din neglijență nu a interzis hărțuirea psihologică din partea colegilor

depunând plângere la Tribunalul pentru Litigii de Muncă („Arbeitsgericht”).

Întrebări frecvente si răspunsuri
Ce pot face dacă nu îmi pot permite cheltuielile unui litigiu sau cele pentru un avocat?
Dacă nu vă puteți permite cheltuielile unei proceduri judiciare sau cele pentru un avocat sau le puteți plăti doar parțial sau în rate, aveți posibilitatea de a solicita asistență judiciară („Prozesskostenhilfe”). Condiția este ca procedura pe care doriți să o intentați să aibă șanse rezonabile de reușită și să nu pară neîntemeiată.

Cererea pentru asistență judiciară trebuie în general depusă la tribunalul responsabil pentru proces. Aici găsiți Registrul Judiciar. Cererea o puteți depune dumneavoastră sau avocatul care vă reprezintă. În materie de formulare cererii și a plângerii precum și cu alte formalități vă poate ajuta registratura tribunalului („Rechtsantragsstelle”). Registratura nu vă poate oferi însă asistență juridică.

Dacă este vorba despre un litigiu transfrontalier, în cadrul UE, cererea poate fi depusă și la autoritatea competentă din localitatea de domiciliu sau de reședință obișnuită a solicitantului. Autoritățile competente în toată UE vă pun la dispoziție un formular tip și vă sprijină la depunerea cererii. Cererea poate fi depusă și online în toate limbile UE.

Dacă vi se acordă asistență judiciară nu va trebui să plătiți cheltuieli de judecată și nici costurile propriului avocat, sau, depinzând de posibilitățile dumneavoastră financiare, va trebui să le plătiți în rate stabilite prin lege.
Mai multe informații cu privire la asistența judiciară în Germania găsiți aici.
Nici în cazul în care concedierea mea este declarată nulă nu mai doresc să continui să lucrez pentru angajatorul meu. Pot primi în schimb o compensație?
Plângerea de protecție împotriva unei concedieri poate fi depusă și în cazul în care nu doriți continuarea raportului de muncă, ci o compensație. Nu puteți însă constrânge de la început angajatorul să vă ofere această compensație, de aceea scopul plângerii pentru protecție împotriva concedierii este întotdeauna constatarea nulității unei concedieri. Pe parcursul procedurii judiciare puteți eventual ajunge cu angajatorul la o înțelegere cu privire la plata unei compensații.

Excepție: Dacă în contractul de muncă, într-un acord de întreprindere aplicabil raportului de muncă sau într-un contract colectiv de muncă este specificat dreptul la compensație în cazul unei concedieri dictate de exigențele întreprinderii („betriebsbedingte Kündigung”), puteți solicita în cazul unei astfel de concedieri condamnarea angajatorului la plata unei compensații.

(SUBBPAGINA 10)
ŞOMAJ
Dacă deveniți șomer vă puteți adresa administrației pentru ocuparea forței de muncă din ultima țară în care ați lucrat.

Atenție: Există excepții de la acest principiu dacă lucrați în altă țară decât cea în care locuiți (de exemplu ca lucrător frontalier).

Aveți dreptul la indemnizații de șomaj în aceleași condiții ca și cetățenii ultimei țări în care ați lucrat. Perioadele dumneavoastră de activitate și de asigurare din alte țări vor fi luate în considerare în procesul de prelucrare a cererii.

Dacă deveniți șomer și ultimul stat în care ați lucrat a fost Germania veți primi în anumite condiții sprijin din partea statului. Nu primiți doar ajutor financiar. Ci aveți și posibilitatea de a profita de serviciile Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”) în vederea căutării unui nou loc de muncă. Agențiile pentru Ocuparea Forței de Muncă („Arbeitsagenturen”) și Job center-ul au la dispoziție o mulțime de măsuri de promovare a angajării (de exemplu măsuri de formare și de perfecționare), care reies din prevederile cărților a II-a și a III-a ale Codului Social.

1. Indemnizația de șomaj
Dacă ultimul stat în care ați lucrat a fost Germania, aveți dreptul în anumite condiții la o indemnizație de șomaj. Una dintre aceste condiții este ca înainte să fi lucrat o anumită perioadă de timp. În general, trebuie să fi lucrat cel puțin 12 luni de zile în ultimii doi ani. Dacă raporturile dumneavoastră de muncă au fost în principal pe termen limitat, contractele de muncă nedepășind de 10 săptămâni de la bun început, este suficient uneori să fi lucrat și doar 6 luni de zile.

Sfat: Și perioadele de angajare în alte state ale UE pot fi luate aici în considerare. Acestea pot fi dovedite cu ajutorul formularului PD U1. Informații cu privire la acesta găsiți în broșura privind indemnizația de șomaj și munca în străinătate

Dacă ați devenit șomer sau ați aflat că în curând vă veți pierde locul de muncă sau cel de formare profesională sunteți obligat să vă înregistrați ca fiind „în căutarea unui loc de muncă” („arbeitssuchend”) la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) responsabilă.

Atenție: Cel târziu cu 3 luni înainte de încheierea activității trebuie să înștiințați personal Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) că sunteți în căutarea unui loc de muncă. Dacă aflați cu mai puțin de 3 luni înainte despre încheierea raportului dumneavoastră de muncă, aveți 3 zile pentru a înștiința personal Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) responsabilă despre acest lucru. Pentru a respecta acest termen puteți face înștiințarea și telefonic (număr de telefon gratuit: 0800 4 5555 000) sau pe Internet.. În acest caz vă veți putea prezenta personal la Agenție și mai târziu. Dacă nu respectați acest termen limită riscați o perioadă de interdicție, în care nu veți primi prestații conform cărții a III-a a Codului Social german (indemnizație de șomaj I – „Arbeitslosengeld I”).

Mai multe informații despre indemnizația de șomaj puteți găsi în broșura pentru șomerial Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”).

Dacă doriți să căutați un loc de muncă într-un alt stat al UE, puteți primi această indemnizație de șomaj și acolo, pentru o perioadă de 3 până la 6 luni. Acest lucru înseamnă că dacă sunteți în căutarea unui loc de muncă în Germania, puteți primi aici indemnizația de șomaj care vă revine într-un alt stat UE. Și invers, puteți primi indemnizația germană într-un alt stat al UE. Mai multe informații găsiți în broșura privind indemnizația de șomaj și munca în străinătate a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”).

Atenție: Dacă doriți să vi se plătească indemnizația de șomaj în alt stat, va trebui să vă îndreptați mai întâi către administrația pentru ocuparea forței de muncă responsabilă și să reuniți anumite condiții. Altfel v-ați putea pierde dreptul la indemnizația de șomaj. Mai multe informații despre această temă găsiți în FAQ.

2. Protecția socială de bază
Protecția socială de bază vă oferă minimul de mijloace financiare de care aveți nevoie pentru a vă asigura existența.

Persoanele apte de muncă, aflate în căutarea unui loc de muncă și care nu au dreptul la indemnizația de șomaj, respectiv aceasta este prea mică sau persoanele care au în general un venit prea mic, au dreptul de a primi indemnizația de șomaj II („Arbeitslosengeld II”), așa-numitul „Hartz-IV”, conform cărții a II-a a Codului social german (SGB II).

Persoanele care nu sunt apte de muncă, de exemplu din cauza unei boli sau a atingerii vârstei de pensionare, și nu pot lucra din acest motiv, au dreptul la sprijin conform cărții XII a Codului social german (SGB XII).

Atenție: Pentru cetățenii UE există regulamente speciale de acces la prestații sociale. Puteți primi prestații conform cărții a II-a a Codului social german (SGB II) dacă:
• lucrați în Germania dar nu câștigați îndeajuns pentru a vă putea asigura existența sau
• ați lucrat în Germania pentru o perioadă mai lungă decât un an și v-ați pierdut locul de muncă fără voia dumneavoastră. Dacă ați lucrat pentru o perioadă mai scurtă decât 1 an, perioada în care veți primi prestațiile este limitată la 6 luni de zile.

Un adult fără familie sau copii obține momentan 432 € pe lună. Cheltuieli adecvate pentru locuință și încălzire vor fi de asemenea preluate. Venitul pe care îl obțineți va fi pus la socoteală în cadrul acestei prestații.

Dacă vă aflați în Germania doar cu scopul de a căuta un loc de muncă și nu ați lucrat înainte pentru o perioadă destul de lungă aici, veți primi prestații conform cărților a II-a și a XII-a ale Codului social german abia după 5 ani de ședere legală în Germania.

Dacă vă decideți să vă întoarceți în țara dumneavoastră de origine, puteți primi pentru maxim o lună de zile prestații conform cărții a XII-a a Codului social, pentru hrană, articole de igienă personală și sănătate precum și pentru cazare și masă (alocație interimară).
Aceste prestații pot fi prelungite peste o lună în situații sociale de urgență (de exemplu imposibilitatea de a călători).

Informații detaliate găsiți în broșura privind indemnizația de șomaj II/alocație socială – Protecție socială de bază pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, cartea a II-a a Codului social (SGB II) a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”). Puteți folosi și catalogul de întrebări și răspunsuri al Ministerului Federal al Muncii și Protecției Sociale.

Sfat: Dacă dumneavoastră aveți dreptul la prestații sociale în Germania, același lucru este valabil și pentru membrii familiei dumneavoastră care trăiesc în Germania.

Intrebări frecvente si răspunsuri
Am fost concediat. Unde trebuie să mă prezint?
Dacă ați devenit șomer sau ați aflat că în curând vă veți pierde locul de muncă sau cel de formare profesională sunteți obligat să vă înregistrați ca fiind „în căutarea unui loc de muncă” („arbeitssuchend”) la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) responsabilă.

Atenție: Cel târziu cu 3 luni înainte de încheierea activității trebuie să înștiințați personal Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) despre faptul că sunteți în căutarea unui loc de muncă. Dacă aflați cu mai puțin de 3 luni înainte despre încheierea raportului dumneavoastră de muncă, aveți 3 zile pentru a înștiința personal Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) responsabilă despre acest lucru. Pentru a respecta acest termen puteți face înștiințarea și telefonic (număr de telefon gratuit: 0800 4 5555 000) sau pe Internet. În acest caz, vă veți putea prezenta personal la Agenție și mai târziu. Dacă nu respectați acest termen limită riscați o perioadă de interdicție, în care nu veți primi prestații conform cărții a III-a a Codului Social german – indemnizație de șomaj I („Arbeitslosengeld I”).

Odată ce v-ați înregistrat ca fiind în căutarea unui loc de muncă, Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) responsabilă vă poate sprijini din timp în căutarea unui nou loc de muncă sau de formare profesională. Dacă este nevoie și doriți să căutați un loc de muncă în altă țară, Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă vă recomandă contactul cu colegi specializați în prestarea de servicii pentru personal european din cadrul European Employment Services (EURES) sau/și cu Oficiul Central pentru Plasarea Forței de Muncă Străine și de Specialitate (ZAV).

Ce prestații primesc în cadrul asigurării obligatorii de șomaj?
Dacă deveniți șomer și ultimul stat în care ați lucrat a fost Germania veți primi în anumite condiții sprijin din partea statului. Nu primiți doar ajutor financiar. Ci aveți și posibilitatea de a profita de serviciile Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”) în vederea căutării unui nou loc de muncă. Agențiile pentru Ocuparea Forței de Muncă („Arbeitsagenturen”) și Jobcenterul au la dispoziție o mulțime de măsuri de promovare a angajării (de exemplu măsuri de formare și de perfecționare), care reies din prevederile cărților a II-a și a III-a ale Codului Social.

Cum pot primi indemnizația de șomaj în altă țară?
• Transferul indemnizației de șomaj în altă țară trebuie solicitat la agenția națională pentru ocuparea forței de muncă din țara în care beneficiați de indemnizația de șomaj.
• De regulă trebuie să fi fost deja înregistrat ca șomer pentru cel puțin 4 săptămâni înainte de a putea transfera prestațiile într-o altă țară.
• Agenția la care sunteți înregistrat ca șomer vă va elibera atunci formularul PD U2, care vă permite transferul indemnizației de șomaj în altă țară.
• Pe parcursul a 7 zile după părăsirea țării va trebui să vă înregistrați ca șomer la agenția națională pentru ocuparea forței de muncă a țării în care doriți să căutați un loc de muncă și să le prezentați acest formular PD U2.
• Veți putea astfel primi acolo indemnizația de șomaj pentru 3 luni după părăsirea țării. Această perioadă poate fi prelungită până la maxim 6 luni.
• Dacă nu găsiți un loc de muncă va trebui să vă întoarceți în țara care vă plătește indemnizația de șomaj înainte de expirarea acestui termen. Dacă vă întoarceți abia după expirarea acestui termen se poate ca în anumite state membre ale UE (nu în Germania) să vă pierdeți drepturile la prestații de șomaj.

Atenție: Este foarte important să respectați aceste condiții. Altfel v-ați putea pierde dreptul la indemnizația de șomaj. Mulți șomeri pierd acest drept pentru că nu cunosc condițiile explicate aici. Aceștia părăsesc ultima țară în care au lucrat fără a se înregistra ca șomeri la agenția națională pentru ocuparea forței de muncă, se înregistrează prea târziu la agenția națională pentru ocuparea forței de muncă din țara unde doresc să caute un loc de muncă sau se reîntorc în țara care le plătește indemnizația abia după expirarea termenului în care este posibil transferul. Luați neapărat legătura cu administrația pentru ocuparea forței de muncă din țara care vă plătește indemnizația de șomaj, pentru a afla mai multe cu privire la drepturile și obligațiile pe care le aveți.

De ce tip de servicii pot beneficia din partea Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”), în afara sprijinului pentru căutarea unui loc de muncă?
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”) vă poate oferi sprijin, dumneavoastră și membrilor familiei dumneavoastră, și în alte domenii, pe lângă căutarea unui loc de muncă sau de formare profesională:
• consiliere profesională,
• formare profesională,
• formare profesională continuă, inclusiv pentru angajați,
• integrare profesională a persoanelor cu handicap.

Puteți beneficia de diferite tipuri de sprijin financiar dacă vă aflați în căutarea unui nou loc de muncă, de exemplu:
• finanțarea costurilor pentru perfecționări,
• cheltuieli de transport pentru drumul spre interviuri sau pentru întocmirea unui dosar de candidatură,
• Măsuri de formare în vederea depunerii candidaturii pentru un post,
• cursuri de limbă.

Mai multe informații cu privire la servicii individuale găsiți pe pagina web a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”)
(SUBPAGINA 12)
SĂNĂTATE
În Germania asigurarea de sănătate este posibilă de regulă prin două sisteme diferite:
• asigurarea de sănătate publică (GKV) și
• asigurarea de sănătate privată (PKV).

Până la o anumită limită de venit, asigurarea publică este obligatorie pentru angajate și angajați. În anul 2017, această limită de venit este de 57.600 €. Dacă vă aflați deasupra acestei limite puteți hotărî dacă doriți să fiți membru al unei case de asigurări publice sau private. Trebuie să alegeți una dintre aceste două variante. Nu este posibil să renunțați complet la asigurarea de sănătate.

Dacă lucrați ca independent puteți hotărî singur dacă doriți să fiți asigurat într-o casă de asigurări publică sau privată. Există adeseori diferențe între casele de asigurări private cu privire la cotizații și prestații. Informați-vă exact și comparați întotdeauna mai multe oferte. Centrele de consiliere pentru migrație („Migrationsberatungsstellen”) vă pot ajuta.

Ca membru al unei case publice de asigurări de sănătate aveți automat și o asigurare de îngrijire. Membrii caselor de asigurări de sănătate private vor trebui să încheie pe lângă contractul de asigurare medicală și unul separat pentru asigurarea de îngrijire.

Ca membru al unei case de asigurări de sănătate publice veți primi un card de asigurare de sănătate. Acest card trebuie prezentat la fiecare consultație la medic. De regulă, costurile tratamentului se vor deconta direct cu casa de asigurări de sănătate. Dumneavoastră nu trebuie să plătiți nimic.

Atenție: Uneori medicii recomandă tratamente care nu sunt incluse în prestațiile de bază ale asigurării. Puteți decide dacă doriți să le urmați, având costuri suplimentare. Medicul dumneavoastră trebuie să vă expună avantajele și dezavantajele unor astfel de tratamente suplimentare, precum și să vă informeze cu privire la costurile acestora.

Dacă soțul sau soția dumneavoastră locuiește în Germania, acesta/aceasta poate fi coasigurat / coasigurată cu dumneavoastră în cadrul asigurării de sănătate publice. Dacă faceți acest lucru nu veți avea costuri adiționale. Același lucru este valabil și pentru copiii dumneavoastră (asigurarea de familie – „Familienversicherung”).

Dacă sunteți asigurat medical în țara dumneavoastră de origine și vă aflați doar în mod temporar în Germania puteți beneficia de tratament medical și în Germania, dacă acest lucru este necesar și nu poate aștepta până la întoarcerea dumneavoastră în țară. Această regulă include și tratamentul necesar în cazul unei boli cronice sau al unei sarcini. Pentru a beneficia de tratament în Germania trebuie să prezentați Cardul european de asigurare de sănătate (EHIC). Pentru a obține acest card, trebuie să îl solicitați înainte de părăsirea țării de origine de la casa dumneavoastră de asigurări de sănătate de acolo. Acesta este eliberat în mod gratuit. Dacă nu v-a fost eliberat un card EHIC, de exemplu pentru că emiterea acestuia ar fi durat prea mult, puteți solicita un certificat provizoriu.

Atenție: Cardul EHIC este acceptat doar de către medicii și spitalele afiliate sistemului public de sănătate – tratamente în instituții private nu sunt acoperite.

Dacă lucrați în Germania, dar aveți domiciliu în alt stat (domiciliul în afara țării de asigurare) puteți beneficia de tratament medical și în statul în care aveți domiciliul. Însă va trebui să vă înregistrați la casa de asigurări de sănătate a statului în care aveți domiciliul. Pentru a putea efectua această înregistrare veți avea nevoie de un document tip (Documentul portabil S1). Puteți solicita acest document la casa dumneavoastră de asigurări de sănătate din Germania.

Dacă ați venit în Germania pentru a căuta un loc de muncă, vă puteți înregistra în sistemul de sănătate german. În vederea înregistrării va trebui să prezentați casei germane de asigurări un document tip (Documentul portabil S1) eliberat de către casa dumneavoastră de asigurări din țara de origine. Astfel veți rămâne membru în sistemul vechi de asigurare, dar veți putea beneficia de prestații complete în Germania. Fără această înregistrare – adică doar cu cardul EHIC – puteți beneficia în Germania doar de tratamente absolut necesare în timpul șederii dumneavoastră aici.
Dacă veniți în Germania doar pentru a vă supune unui tratament medical, casa dumneavoastră de asigurări din străinătate va prelua costurile pentru acesta doar dacă în prealabil ați obținut un aviz corespunzător din partea acesteia. Existența acestui aviz este confirmată de către casa dumneavoastră de asigurări de sănătate de unde aveți domiciliul printr-un document tip (Documentul portabil S2).

Atenție: Sistemele de sănătate diferă de la o țară la alta. Astfel este posibil ca prestații pentru care atât timp cât vă aflați într-o țară nu plătiți nimic să fie contra cost în alte țări.

Dacă aveți o asigurare privată, vi se aplică prevederile contractuale ale acelei asigurări. Acestea sunt valabile și pentru tratamente obținute în străinătate.

În Germania, toți angajații sunt automat membri ai asigurării obligatorii pentru accidente. O înregistrare separată nu este necesară. Dumneavoastră nu trebuie să plătiți nici-o contribuție pentru această asigurare, angajatorul plătește contribuțiile complete.

Asigurarea pentru accidente urmărește prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, precum și protecția împotriva urmărilor acestora. Prestațiile acesteia cuprind în special:
• îngrijiri medicale și prestații în scopul reabilitării,
• prestații pentru participarea la viața profesională (reabilitare profesională),
• prestații pentru participarea la viața socială (reabilitare socială),
• prestații compensatorii pentru pierderile salariale din timpul perioadei de incapacitate de muncă și
• pensii de rănit și de urmaș.

Orice accident de muncă trebuie să fie înregistrat de către angajator, iar dacă există indicii cu privire la o eventuală boală profesională, medicul dumneavoastră va face o înștiințare. Asigurarea pentru accidente va verifica apoi automat ce drepturi vă revin. O cerere sau o înregistrare din partea dumneavoastră nu este necesară.

Informații generale cu privire la prestațiile asigurării sociale germane în caz de boală, accidente de muncă și boli profesionale puteți găsi pe paginile web ale Asociației Principalelor Case de Asigurări de Sănătate („GKV Spitzenverband”) și ale Casei germane de Asigurări Obligatorii pentru Accidente („Deutsche Gesetzliche Unfallversicherung”).

Întrebări frecvente si răspunsuri
Ce este asigurarea obligatorie pentru accidente?
În Germania, toți angajații sunt automat membri ai asigurării obligatorii pentru accidente. O înregistrare separată nu este necesară. Dumneavoastră nu trebuie să plătiți nici-o contribuție pentru această asigurare, angajatorul plătește contribuțiile complete.

Asigurarea pentru accidente urmărește prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, precum și protecția împotriva urmărilor acestora. Prestațiile acesteia cuprind în special:
• îngrijiri medicale și prestații în scopul reabilitării,
• prestații pentru participarea la viața profesională (reabilitare profesională),
• prestații pentru participarea la viața socială (reabilitare socială),
• prestații compensatorii pentru pierderile salariale din timpul perioadei de incapacitate de muncă și
• pensii de rănit și de urmaș.

Orice accident de muncă trebuie să fie înregistrat de către angajator iar dacă există indicii cu privire la o eventuală boală profesională, medicul dumneavoastră va face o înștiințare. Asigurarea pentru accidente va verifica apoi automat ce drepturi vă revin. O cerere sau o înregistrare din partea dumneavoastră nu este necesară.

Cum funcționează asigurarea de sănătate în Germania?
În Germania asigurarea de sănătate este posibilă de regulă prin două sisteme diferite:
• asigurarea de sănătate publică (GKV) și
• asigurarea de sănătate privată (PKV).

Până la o anumită limită de venit, asigurarea publică este obligatorie pentru angajate și angajați. Dacă vă aflați deasupra acestei limite puteți hotărî dacă doriți să fiți membru al unei case de asigurări publice sau private. Trebuie să alegeți una dintre aceste două variante. Nu este posibil să renunțați complet la asigurarea medicală. Ca membru al unei case publice de asigurări de sănătate aveți automat și o asigurare de îngrijire.

Dacă lucrați ca independent puteți hotărî singur dacă doriți să fiți asigurat într-o casă de asigurări publică sau privată. Există adeseori diferențe între casele de asigurări private cu privire la cotizații și prestații. Informați-vă exact și comparați întotdeauna mai multe oferte. Centrele de consiliere pentru migrație („Migrationsberatungsstellen”) vă pot ajuta.

Ca membru al unei case publice de asigurări de sănătate veți primi un card de asigurare de sănătate. Acest card trebuie prezentat la fiecare consultație la medic. De regulă, costurile tratamentului se vor deconta direct cu casa de asigurări de sănătate. Dumneavoastră nu trebuie să plătiți nimic.

Atenție: Uneori medicii recomandă tratamente care nu sunt incluse în prestațiile de bază ale asigurării. Puteți decide dacă doriți să le urmați, având costuri suplimentare.

Dacă soțul sau soția dumneavoastră locuiește în Germania, acesta/aceasta poate fi coasigurat / coasigurată cu dumneavoastră în cadrul asigurării de sănătate publice. Dacă faceți acest lucru nu veți avea costuri adiționale. Același lucru este valabil și pentru copiii dumneavoastră (asigurarea de familie – „Familienversicherung”).

Dacă sunteți asigurat medical în țara dumneavoastră de origine și vă aflați doar în mod temporar în Germania puteți beneficia de tratament medical și în Germania, dacă acest lucru este necesar și nu poate aștepta până la întoarcerea dumneavoastră în țară. Această regulă include și tratamentul necesar în cazul unei boli cronice sau a unei sarcini. Pentru a beneficia de tratament în Germania trebuie să prezentați Cardul european de asigurare de sănătate (EHIC). Pentru a obține acest card, trebuie să îl solicitați înainte de părăsirea țării de origine de la casa dumneavoastră de asigurări de sănătate de acolo. Acesta este eliberat în mod gratuit. Dacă nu v-a fost eliberat un card EHIC, de exemplu pentru că emiterea acestuia ar fi durat prea mult, puteți solicita un certificat provizoriu.

Atenție: Cardul EHIC este acceptat doar de către medicii și spitalele afiliate sistemului public de sănătate – tratamente în instituții private nu sunt acoperite.

Dacă veniți în Germania doar pentru a vă supune unui tratament medical, casa dumneavoastră de asigurări din străinătate va prelua costurile pentru acesta doar dacă în prealabil ați obținut un aviz corespunzător din partea acesteia. Existența acestui aviz este confirmată de către casa dumneavoastră de asigurări de sănătate de unde aveți domiciliul printr-un document tip (Documentul portabil S2).

Dacă ați venit în Germania pentru a căuta un loc de muncă, vă puteți înregistra în sistemul de sănătate german. În vederea înregistrării va trebui să prezentați casei germane de asigurări un document tip (Documentul portabil S1) eliberat de către casa dumneavoastră de asigurări din țara de origine. Astfel, veți rămâne membru în sistemul vechi de asigurare, dar veți putea beneficia de prestații complete în Germania. Fără această înregistrare – adică doar cu cardul EHIC – puteți beneficia în Germania doar de tratamente absolut necesare în timpul șederii dumneavoastră aici.

Informații generale cu privire la prestațiile asigurării sociale germane în caz de boală, accidente de muncă și boli profesionale puteți găsi pe paginile web ale Asociației Principalelor Case de Asigurări de Sănătate („GKV Spitzenverband”) și ale Casei Germane de Asigurări Obligatorii pentru Accidente („Deutsche Gesetzliche Unfallversicherung”).

(SUBPAGINA 13)
FAMILIE
1. Indemnizații înainte și după sarcină
Mamele și femeile însărcinate care își au locul de muncă în Germania cad sub incidența Legii privind protecția mamelor (MuSchG). Această lege vă protejează contra pericolelor la locul de muncă și vă oferă o protecție deosebită împotriva concedierii. Astfel, în ultimele 6 săptămâni înainte de naștere femeile însărcinate au voie să lucreze doar dacă sunt de acord cu acest lucru iar în primele 8 săptămâni după naștere nu au voie să lucreze deloc. În cazurile de nașteri premature sau de nașteri de gemeni, tripleți etc., mamele nu au voie să lucreze deloc în primele 12 săptămâni după naștere. În cazul unei nașteri premature sau al oricărui tip de naștere înainte de termen, termenul de protecție a mamelor se prelungește după naștere cu zilele de care mama nu a putut beneficia înainte de naștere. Legea interzice de asemenea anumite activități (de exemplu munca în acord, munca la bandă, orele suplimentare, munca în zilele de duminică sau noaptea). Aceste lucruri rămân valabile și dacă un medic atestă o interdicție individuală de muncă.

Pentru ca în acest timp mama să nu sufere dezavantaje financiare, Legea privind protecția mamelor reglementează diferite prestații de maternitate:
• indemnizația de maternitate,
• suplimentul la indemnizația de maternitate din partea angajatorului în timpul termenelor de protecție a mamelor,
• salariul complet în cazul interdicțiilor de muncă aflate în afara termenelor de protecție a mamelor (salariul de protecție a mamelor).

2. Alocația pentru copii
Ca cetățean al UE aveți dreptul la alocația germană pentru copii în condițiile în care:
• Sunteți supus nelimitat impozării venitului personal în Germania. Acest lucru este valabil de regulă dacă locuiți în Germania. Dacă nu locuiți în Germania dar generați cel puțin 90{868c5db561bf08a49bcbd812884fbc7dcbff688f43b86e6573db64287a77b798} din venitul dumneavoastră personal aici, puteți face o cerere de a fi supus nelimitat impozării pe venit.
• Copii dumneavoastră locuiesc în Germania, în UE sau Norvegia, Liechtenstein, Islanda sau Elveția.

Alocația pentru copii se plătește în general pentru copiii sub 18 ani. Copii pot fi:
• biologici și adoptivi
• vitregi
• pupili
• nepoți (pentru bunici).

Doar în numite condiții puteți primi alocație pentru copii și dacă aceștia au peste 18 ani. Mai multe informații despre această temă găsiți în FAQ.

Atenție: Dacă familia dumneavoastră trăiește în alt stat al UE, trebuie întâi clarificat care stat este responsabil pentru plata alocației pentru copii. Este posibil să primiți prestații parțiale în diferite state ale UE. Acest lucru depinde de situația dumneavoastră familială. Aflați mai multe aici.

Cererea de alocație pentru copii trebuie depusă de către părintele cu care trăiește copilul la Agenția pentru Prestații Sociale Familiale („Familienkasse”). Alocația pentru copii este o sumă de câte 204 de euro pe lună pentru primul și al doilea copil, de 210 € pe lună pentru al treilea copil și de câte 235 € pe lună pentru fiecare următor copil.

Mai multe informații despre alocația pentru copii și cererea pentru alocație găsiți pe pagina web a Agenției pentru Prestații Sociale Familiale („Familienkasse”).

3. Alocația suplimentară de stat pentru copii
Alocația suplimentară de stat pentru copii, conform § 6a al Legii naționale privind alocațiile pentru copii (BKGG), reprezintă o sumă de maxim 185€ pe lună pentru fiecare copil și asigură împreună cu alocația pentru copii, în medie, satisfacerea necesităților copiilor.
Părinții au dreptul la această alocație suplimentară pentru copii în cazurile în care:
• copiii sunt sub 25 de ani și necăsătoriți,
• copiii locuiesc împreună cu părinții,
• părinții primesc deja alocație pentru copii sau o altă prestație care exclude primirea unei alocații pentru copii,
• veniturile lunare ale părinților ating pragul minim de venit în valoare de 900 € pentru familiile cu doi părinți și de 600 € pentru familiile monoparentale,
• venitul și averea care vor fi luate în considerare nu depășesc pragul maxim de venit (suma întregului venit plus alocația suplimentară completă) și
• necesitățile familiei sunt acoperite prin plata alocației suplimentare pentru copii și eventual a ajutorului pentru locuință și de aceea nu au dreptul de a solicita indemnizația de șomaj II („Arbeitslosengeld II”).

4. Alocația parentală
Alocația parentală este un sprijin financiar pentru familii după nașterea unui copil. Alocația parentală amortizează parțial pierderea venitului, dacă vă întrerupeți sau diminuați activitatea lucrativă pentru a fi alături de copil după nașterea acestuia. Aveți dreptul la alocație parentală dacă domiciliul copilului este în Germania sau unul dintre părinți lucrează sau a lucrat în Germania. Puteți primi alocație parentală dacă:
• în lunile pentru care solicitați alocația nu lucrați mai mult de 30 de ore pe săptămână,
• îngrijiți și creșteți personal copilul,
• locuiți împreună cu copilul și
• aveți domiciliul sau reședința obișnuită în Germania.
Alocația parentală trebuie solicitată la Oficiul local pentru Alocații Parentale („Elterngeldstelle”). Aici găsiți Oficiul pentru Alocații Parentale („Elterngeldstelle”) responsabil în cazul dumneavoastră.

În funcție de necesitățile părinților, regulamentele privind alocația parentală oferă diferite opțiuni.

Alocația parentală de bază are o valoare între 65{868c5db561bf08a49bcbd812884fbc7dcbff688f43b86e6573db64287a77b798} și până la 100{868c5db561bf08a49bcbd812884fbc7dcbff688f43b86e6573db64287a77b798} din salariul net primit înainte de naștere, procentajul concret depinzând de mărimea acestui salariu. Cu cât salariul a fost mai mic, cu atât este mai mare procentajul. Alocația reprezintă un minim de 300 € și un maxim de 1800 € pe lună. Tații și mamele pot beneficia de aceasta 14 luni de zile în total, perioadă pe care o pot împărți după cum doresc. Un părinte poate însă beneficia de minim 2 luni și de maxim 12 luni de alocație parentală. Aceștia pot beneficia de alocație pe întreaga durată de 14 luni doar dacă ambii părinți participă la creșterea copilului și fiecăruia îi lipsește venitul din activitatea lucrativă. Părinții singuri au dreptul la 14 luni de alocație parentală ca și compensație pentru lipsa venitului din activitatea lucrativă, datorită lipsei celuilalt partener.

Există și alte forme ale alocației parentale, de exemplu pentru părinții care doresc să continue să lucreze cu normă parțială în timp ce beneficiază de această alocație. Mai multe informații despre această temă găsiți în FAQ.

Atenție: Statul responsabil pentru plata tuturor prestațiilor familiale pentru lucrătorii din UE este în primul rând statul în care lucrează părinții. Dacă părinții lucrează în diferite state ale UE, statul primar responsabil este cel în care locuiește copilul. Este posibil ca celălalt stat să trebuiască să plătească o diferență, dacă valoarea prestației în primul stat diferă de cea care trebuie plătită în cel de al doilea stat. În perioada concediului pentru creșterea copilului continuați să aveți statutul de angajat, deoarece raportul dumneavoastră de muncă nu încetează.

5. Concediul pentru creșterea copilului
Concediul pentru creșterea copilului este un drept pe care îl au față de angajatorul lor toți angajații care își desfășoară activitatea lucrativă în mod obișnuit în Germania sau care își desfășoară activitatea în străinătate dar conform legislației germane. Datorită concediului pentru creșterea copilului vă puteți întrerupe activitatea lucrativă sau scurta programul de lucru pentru a vă putea ocupa de copil. Dacă luați concediu pentru creșterea copilului sunteți eliberat de obligația de a lucra. Nu veți primi salariu. Puteți însă beneficia în acest timp și în condițiile enumerate mai sus de alocație parentală.

Atenție: În timpul concediului pentru creșterea copilului nu puteți fi concediat, raportul de muncă este doar suspendat și dumneavoastră aveți dreptul de a vă întoarce la locul de muncă.

Pentru a primi concediu pentru creșterea copilului trebuie să îndepliniți anumite condiții. Mai multe informații despre această temă găsiți în FAQ.

6. Îngrijirea copiilor
După împlinirea vârstei de un an, orice copil are dreptul la un loc în care beneficiază de îngrijire, într-o grădiniță („Kindertagesstätte”, „Kindergarten” sau „Kita”) sau în cadrul unui serviciu de îngrijire a copiilor peste zi prin intermediul unui asistent maternal („Tagesmutter” sau „Tagesvater”). Acest drept la îngrijirea copilului este valabil din ziua în care acesta împlinește un an și până la vârsta școlarizării.

În anumite circumstanțe și un copil mai mic de un an poate beneficia de un loc de îngrijire (de exemplu dacă părinții lucrează, se află în căutarea unui loc de muncă sau se află in procesul de formare profesională).

Părinții pot alege dacă îngrijirea copiilor va avea loc într-o grădiniță sau prin intermediul unui asistent maternal. Pentru a primi un loc de îngrijire trebuie să faceți o cerere la Oficiul de Asistență Socială și Protecție a Tineretului („Jugendamt”) responsabil.

Multe Oficii de Asistență Socială și Protecție a Tineretului („Jugendämter”) pun la dispoziție pe internet formulare și informații necesare precum și o expunere a costurilor de îngrijire care survin. Oficiile de Asistență Socială și Protecție a Tineretului („Jugendämter”) oferă părinților de asemenea și consiliere personală și susținere în cadrul căutării unui loc de îngrijire adecvat.

Sfat: Dacă doriți un loc de îngrijire pentru copilul dumneavoastră trebuie să va înscrieți din timp pentru acesta. Datorită numărului mare de părinți care doresc acest lucru, locurile sunt repartizate adeseori foarte repede. Mulți așteaptă mai mult de 6 luni de zile pentru un loc de îngrijire. Interesați-vă cât mai repede cu putință cu privire la locuri libere de îngrijire.

Îngrijirea în grădinițe este foarte benefică pentru copilul dumneavoastră, în special în ceea ce privește cunoștințele de limba germană. Pentru copiii și tinerii a căror limbă maternă nu este germana există în grădinițe și școli oferte speciale pentru promovarea limbii germane.

În toate landurile au loc încă la grădiniță (și cel târziu înaintea școlarizării) teste de limbă pentru a putea decide dacă îi sunt necesare copilului cursuri adiționale de limbă germană. În acest mod se asigură posibilitatea copilului de urmări conținutul orelor.

Sfat: Pentru a putea avea succes la școală este important pentru copilul dumneavoastră să vorbească bine limba germană. Faceți uz în acest scop de ofertele de cursuri pentru promovarea limbii germane! În unele landuri, acei copii care s-au dovedit a nu avea cunoștințe îndestulătoare de limbă sunt obligați să participe la cursuri pentru promovarea limbii germane. Informații cu privire la aceste oferte primiți direct de la grădinița sau de la școala copilului dumneavoastră, precum și de la centrele de consiliere pentru migrație („Migrationsberatungsstellen”) și serviciile de consiliere pentru migrație destinate tinerilor („Jugendmigrationsdienste”).

Informații mai detaliate primiți la fața locului de la:
• administrații locale, comunale, județene: Oficii de Asistență Socială și Protecție a Tineretului („Jugendämter”)
• centre de consiliere familială
• centre de consiliere pentru migrație destinate imigranților adulți
• facilități de îngrijire a copiilor peste zi (multe grădinițe oferă de exemplu o „zi a porților deschise”, când, în anumite zile, părinții pot vizita grădinița și se pot familiariza cu conceptul pedagogic al acesteia. Aceste zile ale porților deschise sunt anunțate în general pe paginile web ale grădinițelor.)

Sau pe internet:
• Pagina web a Ministerului Federal al Familiei, Persoanelor în Vârstă, Femeilor şi Tineretului
• www.fruehe-chancen.de
• www.familien-wegweiser.de´

7. Pachetul de educație și participare
În mod deosebit copiii, tinerii și tinerii adulți care primesc ajutor de șomaj II („Arbeitslosengeld II”) sau ajutor social sau ai căror părinți primesc o alocație suplimentară pentru copii sau ajutor pentru locuință au în principiu dreptul la prestații de educație și participare. Acestea cuprind:
• excursii de o zi cu școala sau cu grădinița,
• tabere de mai multe zile cu clasa,
• dotarea personală cu articole școlare,
• drumul spre școală,
• sprijin adecvat la învățătură,
• un supliment pentru mesele de prânz în comun precum și
• prestații pentru participarea în comun la viața socială și culturală (sport, muzică, timp liber).

Prestațiile de educație și participare pot fi solicitate de la oficiile comunale responsabile ale fiecărui land. Aici aflați unde puteți solicita aceste prestații în localitatea dumneavoastră.

8. În ce țară pot obține prestații familiale?
În toate țările UE există prestații familiale, ca de exemplu în Germania alocația pentru copii sau cea parentală; structura și nivelul acestora diferă însă de la o țară la alta. Adeseori se pune întrebarea care țară este responsabilă pentru plata prestațiilor familiale. Răspunsul depinde de situația dumneavoastră familială.
• Dacă familia dumneavoastră trăiește în țara în care sunteți asigurat, atunci această țară este responsabilă pentru plata prestațiilor familiale. Veți primi prestații familiale în aceleași condiții și la același nivel ca și cetățenii acelei țări. Acest lucru înseamnă că dacă lucrați în Germania și locuiți aici împreună cu familia veți primi prestații familiale la același nivel ca și cetățenii germani.
• Dacă familia dumneavoastră nu trăiește însă în țara în care sunteți asigurat este posibil să aveți dreptul la prestații familiale în mai multe țări. Acest lucru depinde de regulile specifice ale fiecărei țări. Dacă aveți dreptul la prestații familiale în mai multe țări, anumite reguli de prioritate vor fi decisive pentru a stabili care țară trebuie să plătească. Dacă prestațiile familiale sunt mai ridicate în cealaltă țară veți putea solicita plata unei diferențe.

Exemplu: Un părinte lucrează în Germania, celălalt părinte lucrează în Polonia și trăiește acolo împreună cu copilul amândurora. Atunci există un drept la alocație pentru copil și în Germania și în Polonia. Polonia va plăti în acest caz alocația pentru copii poloneză, deoarece copilul trăiește în Polonia. Pentru că alocația poloneză pentru copii este mai mică decât cea germană, Germania va plăti diferența. În total veți primi deci alocația pentru copii la nivelul țării în care aceasta este mai mare

9. Film explicativ referitor la serviciile pentru familii
Cine are copii, merită sprijinul statului. Pe cât sunt de diverse familiile, pe atât sunt de diferite serviciile și cotele pe venit neimpozabile de care acestea au nevoie. Acest film explică, din punct de vedere al politicii familiale, categoriile de servicii, alocația pentru copii, suplimentul de alocație pentru copii, avansul de întreținere, cât și cota de venit neimpozabil pentru copii și degrevările pentru familiile monoparentale.
Acest video a fost făcut sub licența Creative Commons Lizenz by-nc-nd/3.0/.El trebuie prezentat nemodificat în scopuri necomerciale, prezentat și transmis cu nominalizarea autorului „Ministerul pentru familie, pensionari, femei și tineret și Împuternicita Guvernului Federal pentru Migrație, Refugiați și Integrare“.
Video: Alocația pentru copii
Video: Venituri neimpozabile pentru copii
Video: Suplimentul de alocație pentru copii
Video: Avansul de întreținere
Video: Suma scutită de impozit

Întrebări frecvente si răspunsuri
Care sunt costurile îngrijirii copiilor în Germania?
Costurile pentru îngrijirea copiilor diferă de la o comună la alta. Comunele acoperă mare parte din costuri (indiferent dacă îngrijirea se face în grădinițe publice sau private, respectiv prin asistenți maternali). Părinții plătesc o cotă-parte, conform venitului familial. Grădinițele private sunt adeseori mai scumpe decât cele publice.

Care țară este responsabilă pentru plata prestațiilor familiale dacă familia mea nu trăiește în țara în care sunt eu asigurat?
Responsabilitatea se stabilește conform următoarelor reguli de prioritate:
• În principiu, țara responsabilă este cea în care se realizează o activitate lucrativă independentă sau dependentă (ca angajat) sau în care se primește o pensie.
• Dacă aveți dreptul în ambele țări la prestații familiale datorită unor activități lucrative independente sau dependente, țara responsabilă este cea în care trăiește copilul. În cazul în care copilul nu locuiește în niciuna dintre aceste țări, ci într-o a treia țară, atunci țara responsabilă pentru plata prestațiilor familiale este cea în care acestea sunt mai mari.
• Dacă dreptul de primi prestații în ambele țări se bazează pe faptul că primiți pensii în ambele țări, țara responsabilă este cea în care trăiește copilul. În cazul în care copilul locuiește într-o a treia țară, atunci țara responsabilă pentru plata prestațiilor familiale este cea în care ați avut cea mai lungă perioadă de asigurare.
• Dacă niciunul dintre părinți nu lucrează și nici nu primește vreo pensie, aceștia au dreptul la alocație doar în țara în care locuiește copilul.

Exemple:
• Familia Peters locuiește în Germania. Domnul Peters lucrează în Olanda și face zilnic naveta spre lucru, în timp ce doamna Peters este casnică. Datorită faptului că are domiciliul în Germania, familia are dreptul la alocația germană pentru copii. Concomitent familia are însă dreptul și la alocația olandeză pentru copii datorită muncii tatălui în Olanda.
Conform regulilor de prioritate, Olanda este țara care are întâi obligația de a plăti alocația pentru copii, deoarece dreptul la aceasta este bazat pe raportul de muncă. Însă pentru că alocația pentru copii este mai mare în Germania decât în Olanda, familia va primi pe lângă alocația olandeză și o diferență pentru a atinge nivelul alocației din Germania.
• Doamna Meyer lucrează în Germania. Domnul Meyer locuiește împreună cu fiica celor doi în Slovacia și primește pensie acolo. Așadar domnul Meyer are dreptul la alocație pentru copii în Slovacia. Doamna Meyer are de asemenea dreptul la alocație pentru copii în Germania pentru că muncește acolo.
Germania este țara responsabilă în principal deoarece dreptul German la alocație este bazat pe raportul de muncă, în timp ce dreptul slovac este bazat pe pensie. Familia primește alocația germană pentru copii. Deoarece alocația germană este mai mare decât cea slovacă, familia nu va mai primi alte prestații în Slovacia.

Mai multe informații găsiți în broșura despre alocația pentru copii în cazurile transfrontaliere a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”) din Germania. Pe ultima pagină a broșurii sunt enumerate și Agențiile pentru Prestații Sociale Familiale („Familienkassen”) la care puteți depune cereri de alocație pentru copii. Care dintre acestea este responsabilă, depinde de statul dumneavoastră de proveniență.

Ce condiții trebuie îndeplinite pentru a primi concediu pentru creșterea copilului?
Dacă aveți statutul de angajat în Germania puteți beneficia de concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului. Pentru a primi acest concediu trebuie să locuiți împreună cu copilul. Ambii părinți au dreptul la concediu pentru creșterea copilului. Acesta se socotește pentru fiecare părinte în parte. În timpul concediului pentru creșterea copilului părinții au voie să lucreze până la 30 de ore pe săptămână (împreună 60 de ore).

Dacă nașterea copilului a avut loc înainte de 1 iulie 2015 aveți dreptul la 12 luni de concediu pentru creșterea copilului. Dacă angajatorul dumneavoastră este de acord, puteți de asemenea transfera acest concediu asupra unei perioade viitoare, când vârsta copilului este între 3 și 8 ani. Concediul pentru creșterea copilului poate fi luat în două tranșe.

Dacă nașterea copilului a avut loc după 1 iulie 2015 aveți dreptul la 24 de luni de concediu pentru creșterea copilului. Puteți de asemenea transfera acest concediu asupra unei perioade viitoare, când vârsta copilului este între 3 și 8 ani. Concediul pentru creșterea copilului poate fi luat în trei tranșe. Angajatorul poate refuza doar a treia tranșă, din motive de urgență economică și doar dacă vârsta copilului este de peste 3 ani.

Ce condiții trebuie îndeplinite pentru a primi salariul de protecție a mamelor („Mutterschutzlohn”)?
Primiți acest salariu dacă:
• încetați să lucrați înaintea termenului de protecție a mamelor sau
• nu vă puteți încă întoarce la muncă odată cu terminarea termenului de protecție a mamelor sau
• angajatorul vă cere să efectuați alte activități, mai prost plătite.

Nu trebuie să vă temeți de dezavantaje financiare. Vă păstrați cel puțin venitul mediu din ultimele 13 săptămâni, respectiv din ultimele 3 luni înainte de luna în care ați rămas însărcinată. Salariul de protecție a mamelor este o remunerare impozabilă și pentru care trebuie plătite contribuții.

Ce forme ale alocației parentale există?
Alocația parentală de bază are o valoare între 65{868c5db561bf08a49bcbd812884fbc7dcbff688f43b86e6573db64287a77b798} și până la 100{868c5db561bf08a49bcbd812884fbc7dcbff688f43b86e6573db64287a77b798} din salariul net primit înainte de naștere, procentajul concret depinzând de mărimea acestui salariu. Cu cât salariul a fost mai mic, cu atât este mai mare procentajul. Alocația reprezintă un minim de 300 € și un maxim de 1800 € pe lună. Tații și mamele pot beneficia de aceasta 14 luni de zile în total, perioadă pe care o pot împărți după cum doresc. Un părinte poate însă beneficia de minim 2 luni și de maxim 12 luni de alocație parentală. Părinții pot beneficia de alocație pe întreaga durată de 14 luni doar dacă ambii participă la creșterea copilului și fiecăruia îi lipsește venitul din activitatea lucrativă. Părinții singuri au dreptul la 14 luni de alocație parentală ca și compensație pentru lipsa venitului din activitatea lucrativă, datorită lipsei celuilalt partener.

Alocația parentală „Plus” („ElterngeldPlus”) (pentru nașteri care au avut loc după data de 01.07.2015): alocația parentală „Plus” se potrivește părinților care lucrează cu normă parțială pe perioada în care beneficiază de alocație parentală. Aceasta înlocuiește fracțiunea de venit care se pierde datorită normei parțiale, exact ca și alocația parentală de bază, în proporție de 65{868c5db561bf08a49bcbd812884fbc7dcbff688f43b86e6573db64287a77b798} până la 100{868c5db561bf08a49bcbd812884fbc7dcbff688f43b86e6573db64287a77b798}, în funcție de venit. Alocația parentală „Plus” ajunge la o valoare de cel mult jumătate din alocația parentală de bază, care i s-ar cuveni părintelui dacă nu ar lucra cu normă parțială (deci cel puțin 150 € și cel mult 900 € pe lună). De aceea alocația parentală „Plus” va fi plătită pe parcursul unei duble perioade de timp: o lună de alocație parentală de bază = două luni de alocație parentală „Plus”.

Bonus de parteneriat: Dacă ambii părinți lucrează concomitent cu normă parțială și lucrează în patru luni consecutive în medie 25-30 de ore pe săptămână, fiecare părinte primește pentru aceste patru luni sume suplimentare de alocație parentală „Plus” (bonus de parteneriat).

Ce forme de îngrijire a copiilor există?
În Germania există multe posibilități de îngrijire a copiilor. Majoritatea facilităților de îngrijire a copiilor peste zi sunt în regia orașelor, multe altele sunt operate însă de către instituții bisericești sau inițiative ale părinților. Există de asemenea din ce în ce mai multe grădinițe private.

În Germania există următoarele forme de îngrijire a copiilor:
Până la vârsta de 3 ani:
• asistenți maternali („Tagesmütter/Tagesväter”)
• creșe
• grădinițe cu vârste mixte
• inițiative parentale
De la vârsta de 3 ani până la vârsta școlarizării:
• grădinițe
• asistenți maternali (în limba germană „Tagesmütter/Tagesväter”)
De la vârsta școlarizării:
• școli cu program prelungit
• centre de îngrijire a copiilor după școală („Hort”)
• îngrijire pentru efectuarea temelor de casă (după școală, în general prin inițiative private)

La ce trebuie să am grijă când depun cererea de alocație pentru copii?
• O cerere de alocație pentru copii poate fi depusă în principiu doar de către părintele la care locuiește copilul.
• Cererea de alocație pentru copii trebuie depusă la Agenția pentru Prestații Sociale Familiale („Familienkasse”). Agenția pentru Prestații Sociale Familiale („Familienkasse”) nu trimite confirmări de primire. De aceea, se recomandă trimiterea oricăror documente către Agenția pentru Prestații Sociale Familiale prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Cu privire la stadiul procedurii vă puteți informa telefonic la Agenția pentru Prestații Sociale Familiale („Familienkasse”).
• Prelucrarea cererilor de alocație pentru copii poate dura în momentul de față mai multe luni de zile. După prelucrarea cererii dumneavoastră, Agenția pentru Prestații Sociale Familiale („Familienkasse”) vă va informa cu privire la decizia luată sau vă va solicita prezentarea unor alte documente necesare. Pentru a evita alte tergiversări ar fi bine să trimiteți cât mai repede documentele lipsă.
• Puteți primi alocația pentru copii retroactiv, pentru până la 4 ani înainte de depunerea cererii.
• Pe durata procedurii de solicitare a alocației sunteți obligat să informați Agenția pentru Prestații Sociale Familiale („Familienkasse”) neîntrebat cu privire la schimbări ale situației dumneavoastră personale. Acestea pot fi în special schimbări de adresă, de cont bancar sau de angajator. Dacă nu respectați aceste obligații, procedura poate fi din nou tergiversată sau întreaga cerere poate fi respinsă.
• Dacă primiți un aviz de respingere a cererii de alocație pentru copii, acesta va intra în vigoare odată cu încheierea termenului de apel, adică la o lună după ce ați primit avizul. După aceea nu veți mai putea primi alocație pentru copii pentru perioada în cauză, indiferent dacă respingerea a fost legală sau nu.

Mai multe informații puteți găsi în broșura despre alocația pentru copii în cazurile transfrontaliere a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”).

Pot primi alocație pentru copii și după ce copilul a împlinit 18 ani?
Pentru copiii peste 18 ani poate fi plătită o alocație pentru copii dacă aceștia:
• vor absolvi prima educație școlară, profesională, universitară sau primul stagiu de practică. În cadrul acestei educații, copilul trebuie să dobândească anumite cunoștințe care să stea la baza meseriei pe care dorește să o îmbrățișeze.
• sunt în procesul de absolvire a unei a doua formări și lucrează cel mult cu normă parțială. În cazul în care copilul lucrează pe parcursul unui întreg an mai mult de 20 de ore pe săptămână nu veți mai avea dreptul la alocație pentru copii (excepție: locurile de muncă de 450 €).
• nu pot începe o formare deoarece nu au primit un loc. Strădaniile copilului pentru a primi un loc de formare vor trebui dovedite. Dovada se poate face dacă, de exemplu, copilul este înscris în evidența Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) sau a unui Jobcenter ca fiind în căutarea unui loc de formare.
• sunt șomeri și înregistrați la o Agenție pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) sau la un Jobcenter ca fiind în căutarea unui loc de muncă. Aceste dispoziții sunt valabile doar până la împlinirea a 21 de ani.
• efectuează un stagiu în cadrul Serviciului Național de Voluntariat („Bundesfreiwilligendienst”) sau al unui alt serviciu similar.
• se află în perioada de tranziție între două faze ale formării. Acest lucru este valabil pentru cel mult 4 luni de zile.
• nu se pot întreține singuri datorită unui handicap.

În ce condiții pot primi indemnizația de maternitate și suplimentul la indemnizația de maternitate?
Indemnizația de maternitate asigură venitul unei femei însărcinate sau a uneia care recent a devenit mamă în perioada în care aceasta nu poate lucra, deoarece este protejată. Indemnizația de maternitate este plătită de către casele publice de asigurări de sănătate în termenul de protecție înainte și după naștere, precum și în ziua nașterii. Doar femeile care sunt membre ale unei case publice de asigurări de sănătate, cu drept la prestații de boală („Krankengeld”), pot beneficia de indemnizația de maternitate.

Valoarea indemnizației de maternitate se orientează după remunerarea medie netă primită de către mamă în ultimele 3 luni calendaristice, respectiv ultimele 13 săptămâni, și este limitată la maxim 13 € pe zi calendaristică. Pentru a putea primi indemnizația de maternitate trebuie să prezentați casei de asigurări un atestat din partea medicului sau a moașei, în care este documentată ziua preconizată a nașterii.

Angajatele care nu sunt membre ale caselor publice de asigurări de sănătate (care sunt de exemplu asigurate privat sau asigurate într-o casă publică printr-o asigurare de familie) primesc în total un maxim de 210 €. Autoritatea responsabilă pentru acestea este Oficiul Federal pentru Asigurări Sociale („Bundesversicherungsamt”) (Biroul pentru indemnizația de maternitate – „Mutterschaftsgeldstelle”).

Dacă remunerarea netă a mamei depășește 13 € pe zi, angajatorul plătește diferența ca un așa-numit supliment al angajatorului la indemnizația de maternitate

(SUBPAGINA 14)
PENSIE
Ca angajat sunteți în principiu asigurat obligatoriu în sistemul de asigurări de pensii. Asigurarea de pensii cuprinde următoarele prestații:
• Pensia are ca scop asigurarea financiară la bătrânețe, dacă nu mai realizați venit din muncă. Pentru o pensie pentru limită de vârstă trebuie atinsă o anumită vârstă precum și o perioadă minimă de asigurare.
• Casa de Asigurări de Pensii („Rentenversicherung”) vă oferă sprijin și dacă pe perioada vieții profesionale deveniți invalid, adică dacă datorită unei boli sau unui handicap nu mai puteți lucra sau puteți lucra doar cu anumite limitări. Dacă din cauze medicale nu mai puteți lucra deloc sau cu limitări pentru o anumită perioadă de timp, primiți prestații de reabilitare pentru a redeveni apt pentru muncă sau o pensie de invaliditate parțială.
• Asigurarea de pensie vă oferă și o protecție cuprinzătoare a urmașilor. Aceasta plătește pensii văduvelor, văduvilor și orfanilor persoanelor asigurate care au decedat.

Persoanele născute până în anul 1946 pot beneficia de o pensie normală pentru limită vârstă odată cu atingerea vârstei de 65 de ani. Pentru generațiile următoare, vârsta normală de pensionare va crește treptat până la 67 de ani. Începând cu anul 2029 aceasta va fi vârsta normală de pensionare pentru toate persoanele născute după 1964. În cadrul asigurării obligatorii de pensii mai există însă și alte tipuri de pensii pentru limită de vârstă care facilitează în anumite condiții o pensionare anticipată: de exemplu pentru persoanele cu handicap sever, sau/și a căror lungă perioadă de contribuții în asigurarea de pensii permite acest lucru.

Un principiu de bază al asigurării de pensii este: cu cât contribuțiile sunt mai mari, mai multe și pentru o perioadă mai lungă de timp, cu atât pensia pe care o veți primi va fi mai mare. Pe lângă perioadele de contribuții din venitul salarial pot fi luate în considerare și perioadele de creștere a copiilor sau de îngrijire a rudelor. Iar anumite perioade (de exemplu de educație școlară) vor fi luate în considerare drept „perioade libere de contribuții”.

Dacă ați fost angajat în alt stat al UE, în Islanda, Liechtenstein, Norvegia sau Elveția, perioadele dumneavoastră de contribuții din acele state membre vor fi luate în considerare la calcularea perioadei minime de contribuții pentru a putea beneficia de pensie. Fiecare dintre aceste state vă va plăti însă o pensie specială odată ce ați atins vârsta de pensionare.

Atenție: Pensia obligatorie va fi mai mică decât venitul pe care îl aveți pe perioada activității lucrative. Pentru a vă putea menține standardul de viață la bătrânețe ar trebui să suplimentați pensia obligatorie cu o pensie de întreprindere și/sau una privată.

Dacă ați lucrat într-unul sau mai multe state ale UE, în Islanda, Liechtenstein, Norvegia sau Elveția se aplică următorul principiu: fiecare țară în care ați contribuit mai mult de un an la asigurarea de pensii plătește o pensie separată, odată ce ați atins vârsta de pensionare a țării respective. Nivelul pensiei se orientează după perioadele de asigurare pe care le aveți în țara respectivă. Pentru împlinirea condițiilor necesare primirii unei pensii vor fi luate în calcul toate perioadele de asigurare pe care le aveți în toate țările respective. Dumneavoastră veți primi o notă de sinteză (Documentul portabil S1) care include o prezentare a deciziilor luate de către fiecare țară cu privire la cererea dumneavoastră de pensie.

Cererea de pensie trebuie depusă în țara în care locuiți, excepție făcând cazul în care nu ați lucrat niciodată în acea țară. În acest caz, depuneți cererea de pensie în ultima țară în care ați fost asigurat. Dacă depuneți o cerere de pensie într-o țară, acesta este valabilă și pentru toate celelalte țări în care ați reunit perioadele necesare de asigurare.

Vă veți primi pensia indiferent în care dintre aceste țări trăiți în acel moment. În țara în care locuiți veți avea de asemenea dreptul la tratament medical în caz de boală.

Exemplu: Beneficiați de pensie din Portugalia și sunteți asigurat acolo, dar trăiți în Germania. Atunci puteți beneficia de servicii medicale și în Germania. Va trebui însă să vă înregistrați și la o casă germană de asigurări de sănătate. Pentru această înregistrare aveți nevoie de un document tip (Documentul portabil S1) din partea casei dumneavoastră de asigurări de sănătate din Portugalia. Vezi și expunerile de mai sus pe această temă.

Întrebări frecvente si răspunsuri
Ce prestații primesc în cadrul asigurării obligatorii de pensii?
Ca angajat sunteți în principiu asigurat obligatoriu în sistemul de asigurări de pensii. Asigurarea de pensii cuprinde următoarele prestații:
• Pensia are ca scop asigurarea financiară la bătrânețe, dacă nu mai realizați venit din muncă. Pentru o pensie pentru limită de vârstă trebuie atinsă o anumită vârstă precum și o perioadă minimă de asigurare.
• Casa de Asigurări de Pensii („Rentenversicherung”) vă oferă sprijin și dacă pe perioada vieții profesionale deveniți invalid, adică dacă datorită unei boli sau unui handicap nu mai puteți lucra sau puteți lucra doar cu anumite limitări. Dacă din cauze medicale nu mai puteți lucra deloc sau cu limitări pentru o anumită perioadă de timp, primiți prestații de reabilitare pentru a redeveni apt pentru muncă sau o pensie de invaliditate parțială.
• Asigurarea de pensie vă oferă și o protecție cuprinzătoare a urmașilor. Aceasta plătește pensii văduvelor, văduvilor și orfanilor persoanelor asigurate care au decedat.

Persoanele născute până în anul 1946 pot beneficia de o pensie normală pentru limită vârstă odată cu atingerea vârstei de 65 de ani. Pentru generațiile următoare, vârsta normală de pensionare va crește treptat până la 67 de ani. Începând cu anul 2029 aceasta va fi vârsta normală de pensionare pentru toate persoanele născute după 1964. În cadrul asigurării obligatorii de pensii mai există însă și alte tipuri de pensii pentru limită de vârstă care facilitează în anumite condiții o pensionare anticipată: de exemplu pentru persoanele cu handicap sever, sau/și a căror lungă perioadă de contribuții în asigurarea de pensii permite acest lucru.

Un principiu de bază al asigurării de pensii este: cu cât contribuțiile sunt mai mari, mai multe și pentru o perioadă mai lungă de timp, cu atât pensia pe care o veți primi va fi mai mare. Pe lângă perioadele de contribuții din venitul salarial pot fi luate în considerare și perioadele de creștere a copiilor sau de îngrijire a rudelor. Iar anumite perioade (de exemplu de educație școlară) vor fi luate în considerare drept „perioade libere de contribuții”.

Dacă ați fost angajat în alt stat al UE, în Islanda, Liechtenstein, Norvegia sau Elveția, perioadele dumneavoastră de contribuții din acele state membre vor fi luate în considerare la calcularea perioadei minime de contribuții pentru a putea beneficia de pensie. Fiecare dintre aceste state vă va plăti însă o pensie specială odată ce ați atins vârsta de pensionare.

Atenție: Pensia obligatorie va fi mai mică decât venitul pe care îl aveți pe perioada activității lucrative. Pentru a vă putea menține standardul de viață la bătrânețe ar trebui să suplimentați pensia obligatorie cu o pensie de întreprindere și/sau una privată

(SUBPAGINA 15)
ȘCOALA
Toți copiii care trăiesc în Germania trebuie să meargă la școală. Educația școlară este așadar obligatorie. Educația școlară general obligatorie începe de regulă la vârsta de 6 ani. Dacă un copil împlinește 6 ani abia după începerea anului școlar (de exemplu, în luna octombrie), de cele mai multe ori, acesta va începe școala abia în următorul an. Noul an școlar începe în toate landurile în lunile august sau septembrie. Educația școlară este obligatorie și pentru copiii și tinerii cu handicap.

Regulamentele concrete cu privire la educația școlară obligatorie diferă de la un land la altul. Copiii și tinerii sunt obligați să meargă la școală cel puțin 9 sau 10 ani (școala primară – „Grundschule” și ciclul I secundar – „Sekundarstufe I”), conform regulamentelor landului în care se află. Ulterior, sunt obligați, în anumite landuri, să urmeze ciclul II secundar – „Sekundarstufe II” (o școală secundară superioară – „Gymnasium” sau școală profesională – „Berufsschule”).

Sfat: Vârsta la care un copil poate sau trebuie să fie înscris la școală diferă de la un land la altul. Informați-vă despre regulamentele din landul dumneavoastră la autoritatea responsabilă pentru învățământul școlar din comuna sau orașul în care locuiți, precum și la centrele de consiliere pentru migrație („Migrationsberatungsstellen”).

Învățământul școlar de stat este gratuit. În afara acestuia, în Germania există și școli private pentru care trebuie plătite de regulă taxe de școlarizare.

În Germania sectorul de învățământ este responsabilitatea landurilor. Din acest motiv, există deosebiri între landuri, mai ales în privința denumirilor școlilor care aparțin ciclului secundar.

Structura sistemului de învățământ este însă asemănătoare în toate landurile:

1. Școala primară – „Grundschule” (ciclul primar)
Învățământul școlar este obligatoriu după împlinirea vârstei de 6 ani, iar copiii merg la școala primară („Grundschule”). Școala primară („Grundschule”) cuprinde clasele 1 – 4 (în Berlin și Brandenburg, clasele 1 – 6) și este singura instituție de învățământ în cadrul căreia aproape toți elevii învață împreună. După principiul zonei de reședință, copiii urmează o școală primară din apropierea adresei unde locuiesc. În anumite landuri, însă, părinții pot alege singuri școala primară.

2. Trecerea de la școala primară („Grundschule”) la ciclul secundar („Sekundarstufe”)
În ultimul an al școlii primare („Grundschule”) se decide la ce tip de școală secundară („Sekundarstufe”) vor merge copiii după terminarea școlii primare. În baza notelor obținute (și eventual în baza altor criterii, precum atitudinea față de învățat sau purtarea), învățătorul sau învățătoarea face o recomandare cu privire la viitorul parcurs școlar al copilului în ciclul secundar („Sekundarstufe”). Această recomandare se discută de către învățător cu părinții. Astfel se ia decizia cu privire la viitorul parcurs educațional al copilului. În majoritatea landurilor această recomandare nu are un caracter obligatoriu, adică părinții pot decide singuri la ce tip de școală secundară („Sekundarstufe”) va merge copilul după absolvirea școlii primare („Grundschule”). Însă elevii care aleg un tip de școală secundară („Sekundarstufe”) care nu le-a fost recomandat vor trebui în general, depinzând de landul în care se află, să treacă un examen de admitere sau/și o perioadă de probă în cadrul școlii alese.

3. Trepte ulterioare de învățământ (ciclurile I și II secundar)
După școala primară („Grundschule”), sistemul de învățământ se împarte în diferite tipuri de școli, cu diferite programe de învățământ și diferite certificate de absolvire. Există mari diferențe între diferitele tipuri de școli ale ciclurilor I și II secundare.

Sfat: Părinții ar trebui să se sfătuiască temeinic cu copilul și cu învățătorul acestuia cu privire la alegerea școlii potrivite. Informați-vă la inspectoratul școlar („Schulamt”), pe internet sau la alți părinți cu privire la ce școli locale există. Și autoritățile responsabile pentru învățământul școlar vă pot oferi informații pe această temă.
Următoarele întrebări vă pot ajuta să alegeți o școală pentru copilul dumneavoastră:
• Ce școli secundare există în landul în care locuiți?
• Ce calificări academice se pot obține odată cu absolvirea acestora?
• Ce cursuri adiționale oferă școlile (de exemplu cursuri de limbi străine, grupe de lucru, cursuri de sport, muzică, teatru, promovare lingvistică, ajutor pentru temele de casă)?
• Cum sunt sprijiniți copiii dacă au probleme de învățare?
• Oferă școala un program prelungit sau unul de după-amiază (after-school)?
• La ce tip de învățământ superior au acces absolvenții acestei școli (de exemplu, formare profesională sau studii universitare)?

Există următoarele tipuri de școli ale ciclului I secundar:
• „Hauptschulen” – școli secundare inferioare (până la clasa a 9-a sau a 10-a)
• „Realschulen” – școli secundare medii (până la clasa a 10-a)
• Școli cu diferite programe educaționale (în care se pot obține atât certificate de absolvire a unei „Hauptschule” cât și a unei „Realschule”)
• „Gymnasien” – școli secundare superioare (până la clasa a 9-a)
• „Gesamtschulen” – școli secundare comprehensive (în care se pot obține toate tipurile de certificate de absolvire)

Există următoarele tipuri de școli ale ciclului II secundar:
• ciclul superior al unei școli secundare superioare („Gymnasium” sau „Gesamtschule” începând cu clasa a 10-a și până în clasa a 12-a sau a 13-a)
• școli profesionale („berufbildende Schulen”)
• școlile de perfecționare pentru adulți (școli serale și colegii)

În cadrul tuturor acestor tipurilor de școală se poate dobândi o calificare academică generală. De tipul acestei calificări depinde ce formă de învățământ superior va putea fi aleasă: de exemplu o universitate, un colegiu de științe aplicate („Fachhochschule”), o formare profesională („Berufsausbildung”) etc.

În cadrul școlilor care au ca scop obținerea unui anumit tip de certificat academic, întreaga programă este orientată asupra acestuia. Acestea sunt de exemplu:
• „Hauptschule” (certificat de absolvire a unei „Hauptschule”),
• „Realschule” (certificat de absolvire a unei „Realschule” / certificat de absolvire a învățământului secundar mediu – „Mittlere Reife” / certificat de absolvire a unei școli secundare medii – „Mittlerer Schulabschluss”)
• „Gymnasium” (diplomă de bacalaureat – „Abitur”).

Există și școli secundare comprehensive („Gesamtschulen”) în care se pot obține la final diferite tipuri de certificate de absolvire și abia pe parcursul școlar se va decide care dintre acestea va fi obținut de către elev.

În așa-numitele școli secundare comprehensive („Integrierte Gesamtschulen”), însă, elevii nu sunt parte a niciunuia dintre aceste parcursuri educaționale predefinite. Aceștia se pot decide la fiecare materie pentru cursuri cu o dificultate mai mare sau mai mică – așa-numitele cursuri de promovare („Förderkurse”), cursuri de bază („Grundkurse”) și cursuri extinse („Erweiterungskurse”).

Transferul dintr-o formă școlară în alta este posibil, în principiu, dacă sunt întrunite cerințele academice necesare.

În Germania, absolvirea unei școli nu este neapărat necesară pentru începerea unei formări profesionale, însă nu există, în general, întreprinderi care formează și care să accepte tineri care nu au absolvit școala. Mai multe informații despre această temă găsiți în FAQ.

Și la vârsta maturității există posibilități de a relua cursurile școlare și de a obține un certificat de absolvire. Mai multe informații despre această temă găsiți în FAQ.

Aici găsiți mai multe informații:
În fiecare land, ministerele regionale ale educației sau culturii au o pagină web pe care sunt explicate toate tipurile de învățământ. Și autoritățile școlare și școlile însele oferă consiliere. Majoritatea școlilor organizează (în general la începutul anului) o „zi a porților deschise”, în care părinții și copiii se pot informa cu privire la ofertele școlii.

Informații generale cu privire la sistemul de învățământ, tipurile de școli și de absolvire puteți obține pe următoarea pagină web: wir-sind-bund.

Informații de ansamblu cu privire la regulamentele individuale ale sistemului de învățământ școlar puteți găsi și pe pagina web a Conferinței miniștrilor educației și culturii („Kultusministerkonferenz”).

Intrebări frecvente si răspunsuri
Au copiii mei nevoie de o diplomă de absolvire a școlii pentru a putea urma o formare profesională?
Conform Legii privind formarea profesională (BBiG) și Ordonanței pentru Activități Meșteșugărești (HwO), pentru începerea unei formări profesionale nu este necesară nicio pregătire prealabilă. Însă, în funcție de meseria aleasă, majoritatea întreprinderilor care oferă locuri de ucenicie solicită cel puțin o diplomă de absolvire a unei „Hauptschule”, dacă nu chiar una de absolvire a unei școli superioare medii („Realschule”) sau bacalaureatul general sau de specialitate, pentru învățământul superior. Fără nicio diplomă de absolvire a școlii, găsirea unui loc de ucenicie este foarte dificilă pe piața muncii germană.

Ce tipuri de certificate de absolvire pot fi obținute?
Certificatul de absolvire a unei „Hauptschule”:
Certificatul de absolvire a unei „Hauptschule” oferă în primul rând calificarea necesară începerii unei formări profesionale duale. Pentru aceasta, tinerii trebuie să obțină întâi un loc de ucenicie în cadrul unei întreprinderi. Multe întreprinderi care oferă locuri de ucenici solicită însă un certificat de absolvire a unei „Realschule”. Unii tineri care au absolvit o „Hauptschule” nu obțin locuri de ucenicie. Întrucât se încadrează încă în vârsta de educație școlară obligatorie, aceștia trebuie să urmeze o măsură profesională pregătitoare („berufsvorbereitende Maßnahme”) cu normă întreagă în cadrul unei școli profesionale.

Certificatul de absolvire a unei „Realschule”:
Pentru tinerii care dețin certificatul de absolvire a unei „Realschule” (numit și certificat de absolvire a învățământului secundar mediu – „Mittlere Reife” sau certificat de absolvire a unei școli secundare medii – „Mittlerer Schulabschluss”) paleta posibilităților profesionale este mult mai largă. Certificatul de absolvire a unei „Realschule” deschide accesul către multe formări profesionale. Pe lângă formarea profesională duală, acesta permite și accesul la formări profesionale școlare cu normă întreagă precum și – uneori doar cu condiția unei anumite note de absolvire – accesul la diferite forme școlare ale ciclului II secundar („Sekundarstufe II”): școli superioare specializate („Fachoberschulen”), școli profesionale superioare („Berufsoberschulen”), școli secundare superioare specializate („Fachgymnasien”) și ale ciclului II superior („gymnasiale Oberstufe”: bacalaureat – „Abitur”).

Certificatul pentru învățământul superior – bacalaureatul („Hochschulreife” / „Abitur”):
Acest certificat de absolvire atestă maturitatea și, prin aceasta, abilitățile necesare începerii studiilor superioare. Deținătorii acestui certificat se pot înscrie pentru studii la o universitate sau la un colegiu de științe aplicate („Fachhochschule”). Bacalaureatul poate avea diferite forme:
• bacalaureatul general („Allgemeine Hochschulreife” / „Abitur”),
• bacalaureatul de specialitate („fachgebundene Hochschulreife” /„fachgebundenes Abitur”) sau
• bacalaureatul de arte și meserii („Fachhochschulreife” / „Fachabitur”)

Mulți tineri care dețin o diplomă de bacalaureat decid însă să urmeze o formare profesională și nu studii superioare.

Copiii mei sunt deja mai în vârstă: ce posibilități mai au de a absolvi o școală?
Reluarea studiilor liceale după abandonarea sau întreruperea acestora și obținerea unui certificat de absolvire a școlii sunt posibile în general în cadrul școlilor serale („Hauptschule” la seral, „Realschule” la seral sau „Gymnasium” la seral) și al colegiilor („Kollegs”). „Hauptschulen” în sistem seral pregătesc persoanele aflate la maturitate pe perioada unui an (2 semestre) pentru obținerea certificatului de absolvire a unei „Hauptschule”. „Realschulen” la seral pregătesc persoanele aflate la maturitate pe parcursul a 4 semestre de cursuri serale pentru obținerea diplomei de absolvire a unei școli secundare medii („mittlerer Schulabschluss”). „Gymnasien” la seral permit obținerea certificatului pentru învățământul superior (bacalaureatul) prin parcurgerea unor studii de 3 ani. Colegiile („Kollegs”) sunt școli la zi care permit obținerea certificatului pentru învățământul superior (bacalaureatul).

(SUBPAGINA 16)
FORMAREA PROFESIONALĂ
Sistemul de formare profesională are o lungă tradiție în Germania și este foarte apreciat de către angajatori. În principal datorită acestuia, Germania înregistrează cea mai scăzută rată a șomajului în rândul tinerilor din întreaga Uniune Europeană.
Prin formare profesională este definit procesul de formare prin care lucrătorii sunt calificați pentru exercitarea unei meserii.

Există are diferite modalități de formare profesională:
• formarea profesională duală (în cadrul întreprinderilor și al școlilor profesionale)
• formarea profesională școlară (în școli specializate – „Fachschulen”, școli profesionale specializate – „Berufsfachschulen” sau colegii profesionale – „Berufskollegen”),
• formarea persoanelor care dețin deja o diplomă de bacalaureat,
• învățământul superior și învățământul superior dual.

Formarea profesională nu trebuie confundată cu dezvoltarea competențelor profesionale („berufliche Weiterbildung”), care se realizează concomitent cu activitatea profesională, în cadrul unor academii profesionale („Berufsakademien”). Scopul dezvoltării competențelor profesionale („berufliche Weiterbildung”) este adaptarea nivelului de cunoștințe la noile cerințe din domeniu

1. Formarea profesională duală
Formările profesionale duale (formări în întreprindere) reprezintă circa 70{868c5db561bf08a49bcbd812884fbc7dcbff688f43b86e6573db64287a77b798} din totalul formărilor absolvite în Germania. Cuvântul „dual” descrie un model de formare care se desfășoară concomitent în două locuri: în cadrul școlii profesionale, unde ucenicii își însușesc cunoștințe profesionale teoretice, și în cadrul întreprinderii, unde aceștia își însușesc cunoștințe și competențe de natură practică. Combinația între formarea în întreprindere și cea în școala profesională garantează îmbinarea teoriei cu practica – o particularitate a sistemului german de învățământ datorită căreia acest tip de formare profesională este recunoscută și la nivel internațional.

Majoritatea formărilor profesionale recunoscute oficial – în prezent cca. 350 – sunt structurate după modelul dual. Mai ales meseriile meșteșugărești, cele din comerț, industrie, prestări servicii sau agricultură se învață în sistem dual. Orele de curs la școala profesională au loc în mod normal o zi sau două pe săptămână, în restul zilelor desfășurându-se activitatea în întreprindere. În cadrul unor anumite formări profesionale, cursurile teoretice sunt comasate: ucenicii se află la școala profesională câteva săptămâni consecutive, iar apoi din nou în întreprindere.
Pe perioada formării în întreprindere, aceasta le plătește ucenicilor un salariu. Mai multe informații despre această temă găsiți în FAQ

2. Formarea profesională școlară
Pe lângă formarea profesională duală, în Germania mai există și formarea profesională școlară. Formarea profesională exclusiv școlară se bucură de același nivel de apreciere ca și cea duală. Oferta de formări profesionale școlare este mare, de exemplu în domeniul sănătății și cel social (infirmieri, asistenți tehnici farmacie, infirmieri pentru persoane în vârstă, educatori etc.), în domeniul limbilor străine, precum și în cel tehnic și informatic (asistenți tehnici informatică) sau în design (asistent tehnic design). Formarea profesională școlară durează între 1 și 3 ani de învățământ la zi și poate fi absolvită în școli profesionale specializate („Berufsfachschulen”), de stat sau private. Este posibil ca școlile profesionale specializate private („Berufsfachschulen”) să aplice taxe de învățământ.
De regulă, perioada formării profesionale școlare nu este remunerată. Cei care parcurg o astfel de formare profesională pot avea însă uneori dreptul la susținere financiară conform Legii federale privind promovarea formării (Bundesausbildungsförderungsgesetz) – cunoscută mai bine sub numele de „BAföG pentru elevi” („Schüler – BaföG”).

Sfat: Pentru că de cele mai multe ori școlile profesionale specializate („Berufsfachschulen”) au anumite termene de înscriere, ar fi bine să vă informați din timp la școlile unde doriți să începeți o formare. Informații detaliate cu privire la școlile profesionale specializate („Berufsfachschulen”) vă oferă baza de date KURSNET a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”).

3. Formarea persoanelor care dețin deja o diplomă de bacalaureat, respectiv formările profesionale s
Sectorul economic (mai ales firme din domeniul industrial, comercial și de asigurări) oferă cicluri de formare orientate special către persoane care au obținut deja o diplomă de bacalaureat. Acestea se numesc „formări profesionale speciale ale sectorului economic” („Sonderausbildungen der Wirtschaft”) sau „formări profesionale pentru persoane care dețin o diplomă de bacalaureat” („Abiturientenausbildung”).

Landurile oferă diferite modele pentru formări profesionale de acest tip. Acestea se caracterizează de regulă prin caracterul practic, strânsa orientare asupra nevoilor sectorului economic și cerințele teoretice ridicate. Există oferte în domeniul comercial, dar și în cel informatic (informatician economic – „Wirtschaftsinformatiker”), al limbilor străine sau al transporturilor (controlor de trafic aerian – „Fluglotse”). În cadrul școlii profesionale se predau, în cursuri de specialitate, materii precum contabilitate, marketing, informatică sau limbi străine.

Formarea persoanelor care dețin deja o diplomă de bacalaureat vizează în special următoarele grupuri profesionale:
• tehnician industrial în domeniul serviciilor tehnice de date („Industrietechnologe/ -technologin – Fachrichtung Datentechnik”)
• asistent informatică („Assistent/in für Informatik”)
• informatician („Informatiker/in”)
• licențiat în diplomatică economică („Wirtschaftsinformatiker/in”)
• controlor de trafic aerian („Fluglotse/in”)

În timpul formării, întreprinderea în care aceasta este parcursă oferă un salariu.

Sfat: Centrul de Informare Profesională („Berufsinformationszentrum”) al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”) oferă informații utile cu privire la toate meseriile care pot fi dobândite prin formare profesională.Consilierea profesională individuală a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”) este de asemenea foarte utilă.

Când vă decideți să începeți o formare profesională, este necesar să aveți în vedere datele fixe de începere: majoritatea încep la 1 august sau de 1 septembrie. Multe companii demarează procesul de recrutare a ucenicilor deja de la începutul anului respectiv. Mai ales băncile sau companiile mari își publică ofertele de locuri de formare cu un an înaintea începerii acestora. Candidații pentru un loc de formare profesională ar trebui să înceapă să se gândească încă din penultimul an de școală ce meserie li s-ar putea potrivi. Zilele de informare oferite de către Centrele de Informare Profesională („Berufsinformationszentren”) ale Agențiilor pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agenturen für Arbeit ”) sau târgurile de formare profesională („Ausbildungsmessen”) oferă sprijin la căutarea formării potrivite.

4. Dezvoltarea competențelor profesionale („berufliche Weiterbildung”)
Dezvoltarea competențelor profesionale („berufliche Weiterbildung”) este o formă de educație în care se aprofundează sau se dezvoltă cunoștințe din cadrul unei formări profesionale deja absolvite. Aceasta are la bază alte etape de învățământ și/sau o activitate profesională deja exercitată. Dezvoltarea competențelor profesionale („berufliche Weiterbildung”) poate fi realizată în mod autodidact, prin participarea la măsuri publice de educație sau sub formă de perfecționare în întreprindere, dacă inițiativa pornește de la întreprindere.

Există diferite tipuri de dezvoltare a competențelor profesionale („berufliche Weiterbildung”):
• perfecționarea (adaptarea cunoștințelor în cadrul meseriei deja învățate),
• recalificarea (o nouă orientare profesională),
• perfecționarea în scopul avansării profesionale sau calificarea suplimentară.

Dezvoltarea competențelor profesionale („berufliche Weiterbildung”) poate fi absolvită în principiu și concomitent cu exercitarea meseriei.

Perfecționarea („Fortbildung”) are ca scop menținerea acelor calificări deja însușite în cadrul unei formări profesionale. Acestea sunt aprofundate, adaptate dezvoltărilor tehnice sau dezvoltate în vederea avansării profesionale. Certificarea calificărilor dobândite în urma unei perfecționări se obține în general prin susținerea de examene organizate de către autoritățile responsabile (de cele mai multe ori Camerele Meșteșugarilor sau cele de Comerț și Industrie).

Perfecționări în scopul avansării profesionale sunt considerate de exemplu cursurile de pregătire pentru susținerea examenului de „maistru” („Meisterprüfung”), oferite muncitorilor calificați, cursuri de pregătire pentru examenele de „comerciant de specialitate” („Fachwirt”) sau cursuri de pregătire a unui examen conform Regulamentului de atestare a instructorilor (Ausbilder-Eignungsverordnung – AEVO).

Prin recalificare („Umschulung”) se înțelege formarea sau dezvoltarea competențelor profesionale în vederea exercitării unei alte activități decât cea exercitată sau învățată anterior. Cunoștințele și experiența din activitatea anterioară permit adeseori absolvirea formării profesionale mai repede decât un începător. În anumite condiții este posibil și ca cineva fără o formare profesională prealabilă să poată participa la măsuri de recalificare, în aceste cazuri, însă, avem de-a face cu o formare profesională.

Recalificarea („Umschulung”) este o modalitate de calificare pentru o nouă activitate lucrativă, dacă cea veche nu mai poate fi exercitată, de exemplu din motive de sănătate sau pentru că datorită transformărilor structurale continue de pe piața muncii (de exemplu în procesul de digitalizare) este nevoie de alt gen de personal specializat și de alte competențe care să facă obiectul formării profesionale.

Cu ajutorul unei măsuri de recalificare („Umschulung”) se poate realiza o nouă orientare profesională și învăța o nouă meserie.
O recalificare („Umschulung”) se încheie cu un examen susținut în cadrul Camerei competente (Camera de comerț și industrie, Camera Meșteșugarilor etc.). Acesta permite obținerea unui certificat de absolvire a unei meserii, recunoscut de către Camera de Comerț și Industrie sau a unui certificat de calificare profesională („Gesellenbrief”).
Durata recalificării depinde de durata inițială a formării profesionale pentru acea meserie. În general formările profesionale în sectorul comerțului durează 3 ani (recalificarea, începând de la 21 de luni) și în sectorul tehnic 3,5 ani (recalificarea, începând de la 28 de luni).

În Germania, recalificările sunt finanțate adeseori de către stat, de obicei de către Jobcenterul răspunzător sau de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”), uneori și de către Forțele Armate sau ca măsură de reabilitare, de către Asigurarea Obligatorie de Accidente, Asigurarea de Pensii, alte asigurări etc

Întrebări frecvente si răspunsuri
Ce meserii au mare căutare în Germania?
Meseriile dobândite prin formare profesională cu cea mai mare căutare la tinere femei sunt:
• Kauffrau für Büromanagement (agent comercial de birou),
• Medizinische Fachangestellte (angajată cu specializare în medicină),
• Verkäuferin (vânzătoare),
• Kauffrau im Einzelhandel (agent comercial în comerțul cu amănuntul),
• Zahnmedizinische Fachangestellte (angajată cu specializare în medicină dentară),
• Industriekauffrau (agent comercial în industrie),
• Friseurin (frizer),
• Hotelfachfrau (angajată cu specializare în industria hotelieră),
• Fachverkäuferin im Lebensmittelhandwerk (vânzătoare specializată în produse alimentare artizanale),
• Bankkauffrau (agent comercial bancă).

Cele mai îndrăgite meserii în rândul tinerilor bărbați sunt:
• Kraftfahrzeugmechatroniker (tehnician auto),
• Elektroniker (tehnician electronist),
• Kaufmann im Einzelhandel (agent comercial în comerțul cu amănuntul),
• Industriemechaniker (mecanic industrial),
• Anlagenmechaniker für Sanitär-, Heizungs- und Klimatechnik (mecanic de instalații sanitare, de încălzire și de climă),
• Verkäufer (vânzător),
• Fachinformatiker (tehnician informatică),
• Fachkraft für Lagerlogistik (angajat specialist logistică de depozitare),
• Kaufmann im Groß- und Außenhandel (agent comercial în comerțul en-gros și export),
• Kaufmann für Büromanagement (agent comercial de birou).

În meseriile care sunt la mare căutare este adeseori dificil de găsit un loc de formare profesională. De aceea ar fi mai bine să nu vă hotărâți dinainte pentru o meserie anume ci să vă informați cu privire la mai multe opțiuni. Tinerii ar trebui să încerce să își dea seama care le sunt aptitudinile și înclinările și să aleagă meseriile corespunzătoare. Pe lângă meseriile din topul 10 al celor mai îndrăgite există o paletă largă de meserii interesante în cele mai diferite domenii. Informații mai detaliate cu privire la profilul meseriilor și la formele de educație școlară necesare pentru formarea profesională găsiți de exemplu pe pagina web a Institutului Federal pentru Educație Profesională („Bundesinstitut für Berufsbildung”) sau a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”). Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”) oferă un serviciu de consiliere pentru tineri, care vă sprijină în căutarea meseriei potrivite (consiliere profesională – „Berufsberatung”). În cadrul Centrului de Informare Profesională („Berufsinformationszentrum”) al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”) vă puteți informa personal cu privire la toate opțiunile de formări profesionale sau de studii.

Ce sprijin pot primi copiii mei pentru căutarea unui loc de formare profesională?
Consilierii profesionali ai Agențiilor pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agenturen für Arbeit”) vă stau la dispoziție cu sfaturi și acțiuni concrete pentru căutarea unui loc potrivit de formare profesională. Pe lângă serviciile de consiliere și intermediere a unui loc de formare profesională, tinerii au o ofertă variată de instrumente pentru căutarea individuală a unui loc de formare profesională. Prin intermediul bursei locurilor de muncă se poate căuta individual un loc vacant de formare profesională. Oportunități de formare profesională școlară la nivel național se găsesc online pe pagina web Kursnet. Zilele de informare oferite de Centrele de Informare Profesională („Berufsinformationszentren”) ale Agențiilor pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) sau târgurile de formare profesională („Ausbildungsmessen”) oferă sprijin pentru căutarea formării potrivite.

Pe lângă Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”) puteți găsi oportunități de formare profesională și prin intermediul burselor de locuri de muncă online ale Camerelor Meșteșugarilor și ale Camerelor de Comerț și Industrie.

Și aceste Camere (de ex. de Comerț și Industrie, de Meserii și Meșteșuguri, Agricole) vă pot oferi sprijin. Pentru a facilita contactul între tineri care caută un loc de formare profesională și întreprinderi, există în cadrul Camerelor așa-numiți „consilieri pe măsură” („passgenaue Berater”) și „consilieri de întâmpinare” („Willkommenslotsen”) care sprijină firmele mici și mijlocii în procesul de ocupare a locurilor de formare profesională vacante cu tineri candidați din țară și din străinătate.

Informații cuprinzătoare puteți găsi și pe pagina web „Tu și formarea ta profesională = practic de neînvins” („Du und Deine Ausbildung = praktisch unschlagbar”).

Cum sunt remunerate formările profesionale duale?
Fiecare ucenic are dreptul la o „remunerare adecvată”. Această remunerare variază în funcție de sector, meserie și întreprindere, de la un venit mediu de 250 € până la unul de 950 € pe lună. Dacă angajatorul a încheiat cu sindicatele un contract colectiv de muncă, atunci mărimea salariilor este prevăzută exact.

În anumite condiții, ucenicii pot primi sprijin financiar din partea Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”): Ajutorul pentru formarea profesională (BAB).

Atenție: Dreptul la acest sprijin financiar pe care îl dețineți ca cetățean al UE nu a fost preluat în întregime în legislația germană (§ 59 al Cărții a III -a a Codului social german). Dacă nu locuiți încă de minim 5 ani în Germania (drept de rezidență permanentă), vă puteți aștepta la respingerea solicitării de ajutor financiar. Puteți face demersuri împotriva acestei respingeri. Apelați la o consiliere juridică. Cu ajutorul funcției noastre de căutare a unui centru de consiliere puteți găsi un centru de consiliere în apropierea dumneavoastră.

Cum sunt remunerate formările profesionale școlare și ce este „BAföG pentru elevi”?
În cadrul unor anumite formări profesionale școlare, ucenicii primesc un salariu, de exemplu în cadrul formării profesionale a infirmierilor.
Adesea însă, ucenicii aflați într-o formare profesională școlară nu primesc niciun fel de remunerare. Autoritățile pentru Promovarea Formării Profesionale („Ämter für Ausbildungsförderung”) oferă sprijin în asemenea cazuri: acestea pot verifica dacă, în calitate de ucenic aflat într-o formare profesională școlară, aveți dreptul la sprijin financiar conform Legii federale privind promovarea formării (Bundesausbildungsförderungsgesetz) – cunoscut sub numele de „BAföG pentru elevi”.
Autoritățile pentru Promovarea Formării Profesionale („Ämter für Ausbildungsförderung”) se află în cadrul administrației locale sau regionale.

Cât durează o formare profesională duală, ce tip de diplomă se obține la absolvire și care sunt criteriile de admitere?
Formarea profesională duală este reglementată prin Legea privind formarea profesională (BBiG) precum și prin Regulamentele de formare profesională (Ausbildungsverordnungen) ale meseriilor respective. Acestea stabilesc cadrul formării profesionale, cum ar fi drepturile și obligațiile care le revin ucenicilor („Auszubildender”, „Lehrling” sau „Azubi”) sau conținuturile formării profesionale.

Regulile specifice ale fiecărei formări profesionale sunt reglementate prin contractul individual de formare profesională. Autoritățile responsabile (de exemplu Camera de Comerț și Industrie – IHK sau Camera Meșteșugarilor – HWK) supraveghează formarea profesională și organizează examenele.

Criterii: Teoretic, pentru admiterea la o formare profesională nu este necesară o anumită diplomă de absolvire a școlii. Conform BBiG, oricine poate absolvi o formare profesională duală, indiferent de sex, vârstă sau școala absolvită. În practică însă, multe întreprinderi stabilesc cerințe minime pentru candidați, de exemplu o anumită pregătire școlară sau note bune la anumite materii.

Durata: O formare profesională durează în general între 2 și 3,5 ani, în funcție de meseria aleasă. Tipul de școală absolvită anterior și rezultatele obținute în cadrul formării profesionale pot conduce la prescurtarea sau prelungirea acesteia.

Formarea profesională în întreprindere: De regulă, ucenicul lucrează în întreprindere 3 până la 4 zile pe săptămână, pe parcursul cărora își însușește competențe practice, respectiv meșteșugărești. Pentru fiecare meserie, materia care trebuie însușită este stabilită într-un cadru de referință pentru formarea profesională.

Formarea profesională în cadrul școlii profesionale („Berufsschule”): Pe lângă munca în întreprindere, ucenicii urmează și între 8 și 12 ore de curs pe săptămână în cadrul unei școli profesionale („Berufsschule”). Programele variază în funcție de meserie și land. Programa cuprinde cursuri cu conținut de specialitate pentru meseria aleasă și cursuri cu caracter general. Cursurile generale cuprind materia precum: germană, științe politice, religie și sport.

Absolvirea: În cadrul formării profesionale duale trebuie susținute și promovate de regulă 2 examene importante: examenul intermediar, susținut la mijlocul perioadei de formare, care arată dacă ucenicul face progrese și stăpânește materia predată până în acel moment. Odată cu promovarea examenului final (numit „examen de calfă” în meseriile meșteșugărești), se încheie formarea profesională.
Absolvirea unei formări profesionale nu reprezintă însă neapărat pragul final. În multe domenii se pot absolvi cursuri de perfecționare. De exemplu, în domeniul meșteșugăresc se poate obține certificatul de maistru. Pe lângă acestea, absolvirea unei formări profesionale vă oferă și alte opțiuni: de exemplu, perfecționări, o a doua formare profesională sau studii de aprofundare.

Cât durează o formare profesională școlară, ce tip de diplomă se obține la absolvire și care sunt criteriile de admitere?
Criterii: În general, școlile profesionale specializate („Berufsfachschulen”) solicită o diplomă de absolvire a unei „Realschule”. În anumite domenii profesionale sunt acceptate și diplomele de absolvire a unei „Hauptschule”. Pentru unele formări profesionale se cere absolvirea unui stagiu de practică în prealabil. Unele școli organizează în plus și probe de aptitudini.

Durata: O formare profesională pur școlară durează de regulă între 1 și 3 ani.

Stagii de practică în întreprinderi: o parte importantă a formării profesionale școlare o reprezintă stagiile de practică în întreprinderi. Acestea pot fi absolvite în anumite zile ale săptămânii sau comasat, pe o perioadă mai lungă de timp. Partea teoretică a formării trebuie completată prin 3 sau mai multe stagii în diferite organizații. Mai ales în domeniul sănătății, școlile au încheiat acorduri de cooperare cu firme sau sunt afiliate direct spitalelor. Astfel, cunoștințele teoretice sunt aplicate în practică.

Absolvire: După absolvirea a 1 până la 2 ani de învățământ într-o școală profesională specializată („Berufsfachschule”) este atinsă o așa-numită „formare profesională inițială” („Berufliche Grundbildung”). Absolvirea unei formări profesionale („Berufsausbildung”) este posibilă după 2 până la 3 ani de învățământ. De regulă, absolvenții unei formări profesionale școlare primesc o diplomă de absolvire acreditată (de exemplu asistent informatician acreditat, economist în gestiune acreditat sau asistent social acreditat).
În funcție de școală și land, în timpul formării profesionale școlare pot fi reluate și diploma de absolvire a unei „Realschule” și chiar bacalaureatul de arte și meserii („Fachabitur”).

Este indicat pentru copiii mei să facă o formare profesională sau ar fi mai bine să înceapă direct să lucreze (ca muncitori necalificați)?
Absolvirea unei formări profesionale școlare la zi califică pentru desfășurarea unei anumite meserii.
Sistemul de formare profesională are o lungă tradiție în Germania și este foarte apreciat de către angajatori. În principal datorită acestuia, Germania înregistrează cea mai scăzută rată a șomajului în rândul tinerilor din întreaga Uniune Europeană. Standardul comun la nivel național și un certificat de absolvire acreditat reprezintă o garanție a calității și un punct de reper pentru angajatorii în căutare de noi colaboratori. Faptul că meseriile pot fi exercitate în contexte variate asigură mobilitate absolvenților unei formări profesionale duale – aceștia găsesc de regulă mai repede un nou loc de muncă. Prin urmare, personalul calificat, absolvent al unei formări profesionale, întâmpină un risc scăzut de șomaj și are deseori un venit mai ridicat decât muncitorii necalificați care au fost instruiți în întreprindere. Pe deasupra, sistemul dual de formare profesională oferă și șanse excelente de perfecționare și de avansare a carierei, de exemplu ca maistru meșteșugar („Handwerksmeister”), maistru industrial („Industriemeister”) sau comerciant de specialitate („Fachwirt”). Așadar, formarea profesională duală este o baza pentru dezvoltarea continuă de-a lungul întregii vieți și pentru șanse de reușită în carieră.

Oferă Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”) finațare pentru formarea profesională?
Pentru finanțarea unei formări profesionale sau a unei perfecționări vă stau la dispoziție diferite servicii individuale de finanțare. Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) sau Jobcenterul competent decide dacă finanțarea unei perfecționări este instrumentul corect în scopul integrării tinerilor în piața muncii și dacă sunt întrunite condițiile necesare. Decizia depinde de fiecare caz în parte. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”) vă oferă informații pe pagina web. Aici găsiți și un link pentru a accesa broșura nr. 6 („Merkblatt 6”), care descrie criteriile ce trebuie îndeplinite pentru a beneficia de finanțarea unei măsuri de perfecționare.

Pot învăța o nouă meserie sau dobândi noi calificări profesionale și la vârsta maturității?
Începerea unei formări profesionale în Germania este posibilă oricând, indiferent de vârstă, sex sau naționalitate. Condiția este însă găsirea unei întreprinderi participante. Agențiile pentru Ocuparea Forței de Muncă („Agentur für Arbeit”) sau Camerele (de exemplu Camera de Comerț și Industrie, Camerele de Meșteșuguri și Meserii, Camerele Agricole) vă pot ajuta la căutarea meseriei și a întreprinderii potrivite pentru o formare profesională.

Dacă sunt întrunite anumite condiții, o calificare profesională poate fi absolvită și sub forma unei perfecționări („Weiterbildung”), respectiv a unei recalificări („Umschulung”). În funcție de meserie, aceasta durează între 1,5 și 3,5 ani și poate fi finanțată și din bani publici prin Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă („Bundesagentur für Arbeit”) sau Jobcenter sau prin operatorii unor măsuri de reabilitare. Motivele pentru care se poate primi o astfel de finanțare sunt de exemplu lipsa unei formări profesionale căutate pe piața muncii sau necesitatea unei reorientări profesionale din motive de sănătate. Mai multe informații găsiți aici.

Informații detaliate cu privire la sistemul de educație german și mai ales cu privire la învățământul general și profesional pentru adulți găsiți pe pagina web a Rețelei Europene de Informație în Educație Eurydice